Poveste cu tâlc

Spuneam în postul anterior că nu de mult m-am înscris într-un grup de fotografie pe yahoo. Printre zeci de emailuri în care înveţi tehnică fotografică, schimbi impresii şi e-socializezi, am primit azi un email cu o poveste super. Cred că toti avem ceva de învăţat dn păţania povestitorului. De multe ori oamenii nu sunt ceea ce par. Nu mai pierdem vremea şi trecem la povestea omului.
Acu` fo 35 de ani am fost la un ziar de provincie, unde erau angajati doi fotografi. Subiectul la o bere era ca ei nu intelegeau de ce cind stau pe strada, aparatul Rolleiflex ( care avea 80 mm pe 6x6) prinde 3 blocuri si Smena ( 40mm pe 24x36) prinde 4 blocuri. Adicatelea Smena e mai bun. Si nu pricepeau nici ce e aia distanta focala nici cum devine cazu. Si erau fotografi profesionisti.
Azi lucrurile sunt cam la fel. Multa lume nu pricepe ce si cum, nu au cultura minima necesara pentru ca sa inteleaga. As putea sa va povestesc pina miine tot felul de chestii de puteti sa va raniti de ris.
Chiar azi faceam poze cu 40D cu live view la lansarea noului magazin F64 si vine un fotograf foarte profi si foarte comercial si foarte mare sa ma intrebe de ce fac misto de ei si nu duc aparatu la ochi. Cind i-am aratat cum devine cazu a cazut pe spate, a zis ca asa ceva nu se poate si ca e o prostie. Ei, pentru mine nu e. Asa merg lucrurile. Da` e dicstractiv, desigur.
Alta chestie. La magazin la hobbyfotoshop. Mai merg sa mai socializez cu unu cu altu si sa mai vad ce mai apare. La un moment dat, acu fo 3-4 luni, apare o maica. O maicutza. O tinara ca pe la 25-28 de ani, cu straie de maicutza, si o sarsana d`aia de piatza. Intreaba daca sunt aparate Nikon D3. I se spune ca este. Unu din multime intreaba cite ar vrea, ca de la 4 in sus se da unu gratis. Tipa face o figura trista si spune ca ar vrea numai unul. Bun… e intrebata de baiatu` de la tejghea daca stie cam cit costa. Tipa zice senin sigur, cam cinshpe mii de lei. SI ca mai vrea un 24-70 de 2,8. Mai fratilor, era o tipa pe care te-ai fi asteptat sa o vezi cu luminari la vecernie si nicidecum sa o vezi scotind doua caramizi de bani, doua sute de milioane, punindu-I pe masa si indesind in sarsana victorioasa cutiile de la body si de la obiectiv. A intrebat-o unu` daca stie sa le foloseasca; a spus ca da, ca are un Nikon D300, da ca astea le cere parintele staret; ei nu-I plac decit focalele fixe, si ca are un 85 de 1,4 si un 35 de 1,4 si un 20 de 2,8. Toate Nikon. Noi, perplecshi. Asa ca undeva intr-o biata si saracacioasa minastire din sudul Romaniei exista scule la care voi o sa baliti toata viata. Si chiar si eu. Bun, si pleaca maicutza.
Poanta acu vine.
Pleaca, si noi explodam, ca ce chestie, ca una, ca alta, inebunisem. Da, da vine inapoi. Si se uita asa la astia 5-6 din magazin si ne intreaba daca ne pricepem la computere. Noi zicem fortzosi ca da. Si ne intreaba daca stim cum sa codam un MP3 sa se auda pe Ipod ca nu merge direct si n-are mac si ca ce codec trebe..... Atunci chiar ca ne-a cazut fatza. Nu stiam nici unu` si a plecat cam dezamagita. Da nu am mai zis nimic de frica sa nu vina iar. Bre, s-a intors si a treia oara! A intrebat de compact flashuri de 16 Gb si I s-a spus ca nu mai sunt. Abia atunci a plecat de tot. Asta e fratilor.
Pe de alta parte nimic nu e ce pare. Nu e nici o garantie ca smekeru ala cu pozele neclare nu va fi peste un timp, sau chiar acu, un mare si adulat fotograf. Cine stie…
Nici marele Mihailopol, cel ami mare fotograf roman, nu le avea cu tehnica. Asta nu inseamna ca nu era cel mai mare. Asta nu inseamna ca toti avem datoria sa nu cunoastem nimic pen`ca putem fi mari fotografi si fara. Idealul e sa stii tot si sa uiti tot cind faci poza. Daca nu avem ce uita, mai greu cu toate cele…
Cele bune,
DL
Ei, ce spuneţi de asta?