Ne-am mutat

Azi am făcut un pas înainte şi ne-am mutat AICI. Mi-am mutat Mediablogul la adresa http://www.catalincocos.ro/.

Ca să-i pot fotografia peste ani

Ieri dimineaţă am ieşit la fotografiat. Aseară am ieşit la fotografiat. Azi voi ieşi din nou. Sunt mici bucurii de care avem parte oricând. Unii dintre noi. Alţii se luptă cu boli nemiloase. Daniel Răduţă are o soţie. Daniel Răduţă are un copil. Daniel Răduţă este un copil, ca noi toţi. Daniel Răduţă are o boală. Pentru a rămâne tată şi soţ, Daniel are nevoie de noi. M-am gândit cum aş putea să-l ajut şi mi-a venit ideea să deschid o licitaţie pentru fotografiile făcute de mine. Eu printez în condiţii foarte bune orice fotografie care îmi aparţine şi o dau personal oricui oferă minimum 50 de lei, bani pe care îi depun în contul lui Daniel. Căutaţi pe blogul foto şi dacă este vreo imagine care vă place, o alegeţi şi eu o printez unde ştiu că lucrează foarte bine. Despre Daniel au scris şi alţii, inclusiv Tiberiu Lovin şi Mihnea Măruţă. Nu-l cunosc pe Daniel, nu l-am văzut niciodată, dar mi-ar plăcea să-l fotografiez. Încadrat de copil şi soţie. Ar fi un tablou frumos. Ajutaţi-mă să pot face asta peste câţiva ani.

O zi văzută prin obiectivul foto

Sâmbătă am ieşit cu lumea de pe Orasul.ro la fotogafiat. Traseul ofertant a început de la staţia de metrou Ştefan cel Mare şi s-a încheiat în Piaţa Unirii, via Foişorul de Foc. Din balconul edificiului, cândva cea mai mare clădire din Bucureşti, ai o privelişe interesantă. Am profitat de ocazie şi am tras câteva cadre de la înălţimea celor 42 de metri ai Foişorului. După ce am ajuns acasă, nu credeam că mai ies la fotografiat, însă viscolul aşternut aseară peste Bucureşti a oferit câteva imagini interesante. Am postat patru fotografii ca un preview la ce voi pune în zilele următoare pe blogul foto. Deocamdată mai am imagini de pe Lacul Morii.

Fotografie cu ţurţuri

M-am avântat zilele trecute la o plimbare prin Parcul Tineretului cu Loredana, ca doi ursuleţi polari, şi am tras şi o şedinţă foto nocturnă. Frig, coane, frig. Spre final, când strângeam trepiedul, simţeam că mă dor vârfurile degetelor de la frig, da' nu a fost prima experienţă de genul acesta şi cu siguranţă nici ultima. Drept dovadă, ieri m-am avântat, singur de data asta, pe Lacul Morii. Meniul a cuprins: soare, gheaţă, imagini cool, pescuitori la copcă. Frumos şi acolo, o să vedeţi când public fotografiile. Deocamdată aruncaţi un ochi critic aici.

Distracţie de week-end

Este week-end şi ne mai destindem şi noi prin diferite mijloace. M-am tot uitat zilele astea la câteva înregistrări ale unor concerte susţinute de Goran Bregovic postate pe youtube.

Cuvintele nu-şi au rostul când ai o înregistrare ca asta. Uitaţi-vă ce atmosferă este la un concert made by Goran Bregovic. Sârbii ştiu să se distreze. Jiveli!

Am ratat şi guvernu' ăsta

GSP anunţă că fotbalistul grupării CF Barcelona, Thierry Henry, donează 56.000 de euro sinistraţilor din Haiti. Zilele trecute, o ştire dintr-un ziar românesc, nu mai ştiu care, zicea că guvernu ăla mic şi cu ciungă în cap, Boc, a promis un ajutor în valoare de 50.000 de euro aceloraşi oameni loviţi de cutremure. Până şi Moldova le trimite 100.000 de iepuroi bieţilor haitieni. Cred că .ro ar fi ieşit mai bine din treaba asta dacă ar fi anunţat că trimite forţe specializate pe situaţii de urgenţă. Am mai ratat o şansă să avem un guvern normal.

Portofoliu

Gata, am terminat cursul foto pe care l-am urmat în ultimele luni. Am luat şi examenul cu o notă care nu contează (e mare, dar discuţia pentru portofoliu a fost mult mai uşoară decât mă aşteptam şi decât era normal). M-a bucurat faptul că mi-au spus doi dintre lectorii cu care am discutat fotografiile din portofoliu că mă invidiază pentru unele imagini şi că ar fi vrut să le realizeze ei. Bine, ei fac fotografii mult mai frumoase. Părerea mea, hic! Cert este că mai am o calificare într-un domeniu care îmi place extrem de mult: fotografia. Voi publica pe blogul foto cele cinci imagini din portofoliu. Pe unele dintre ele sigur le cunaoşteţi. Vă rog să vă simţiţi liberi să le comentaţi.

Sămânţarul de Mall

După celelalte specii care îşi fac veacul prin Mall-urile bucureştene, ieri am văzut şi un exemplar nou: sămânţarul de Mall. Am ieşit aseară la un brifcor prin zonă şi cel mai apropiat loc a fost Plazza Mall. Ne vedeam liniştiţi de poveştile noastre când a apărut un grup de tineri în jurul vârstei de 20 de ani. Unul dintre ei era îmbrăcat la costum. Waaawwww! Ai fi tentat să crezi că e dintre cei spălaţi, care nu au nicio treabă cu bizonii care "epatează" cu ciocate şi trening Adibas prin cele locuri. Nope, greşeală! S-au aşezat "ai mei" la masă şi au scos pungile cu seminţe. Obişnuiţi fiind cu strigarea: "floaaaare şi bostannnnn", aceştia nu s-au despărţit de obiceiurile din faţa blocului sau de pe stadion nici la Mall. S-au pus să spargă floare şi să joace cărţi. Mdea. Noroc că merg extrem de rar prin astfel de locuri.

Sunt un dac liber!

Gata! Nu va trebui să mai văd mutrele infecte ale unor nulităţi ale (LATER EDIT: a) căror singură calitate este că iau poziţia ghiocelului în faţa şefilor şi umblă ca un câine după stăpână. În fine, despre sclavi numai de bine. Ce nu ştiu toţi cei care mi-au făcut atâta rău în ultimele şase - şapte luni este că am avut-o şi o am în continuare lângă mine pe Loredana. Cu ea alături mă pot lupta şi cu Mediaset sau cu News Corporation. Voi sunteţi nişte oameni mărunţi care le-au interzis colegilor să-mi vorbească. Ce umilinţă pentru voi. Habar nu aveţi că oamenii ăia vorbesc cu mine, îmi dau emailuri şi telefoane şi îmi spun multe lucruri. Habar nu aveţi din ce departamente sunt. Peste puţină vreme o să vă demonstrez asta prin nişte dezvăluiri. Ar fi multe de spus, dar vor veni şi alte postări pe blog. Gata, a trecut o perioadă urâtă din viaţa mea profesională. E timpul să mă uit înainte şi să uit mizeria din ultimele şase - şapte luni

AMR 1

Vineri este ziua cea mare. Gata, este ultima zi la cel mai jegos loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. Voi trece pe la HR şi pe la celelate departamente pentru semnăturile de pe foaia de lichidare. Sunt convins că vor fi alte mizerii din partea lor, dar sunt obişnuit cu ele. Lupota continuă.

AMR 2

AMR două zile la cel mai scârbos loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. Lupta continuă!

AMR 3

AMR trei zile la cel mai naşpa loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. Lupta continuă!

AMR 4

Pentru cine nu ştie ce înseamnă AMR, o să traduc. Prescurtarea este folosită în armată şi înseamnă Au Mai Rămas. Da, mai am patru zile la cel mai împuţit loc de muncă pe care l-am avut în viaţa mea. Patru zile, niciuna mai mult. Lupta (procesul) continuă!

Sporuri la tot cartieru'

Începem anul cu o veste bună pentru angajaţii de la Adevărul Holding. În lupta mea cu Adevărul, am punctat din nou. După victoriile prin care i-am determinat să-mi achite sporurile de vechime şi de fidelitate şi după ce au cedat şi mi-au restructurat postul (au văzut că nu îmi dau demisia), ceea ce este de nedorit, am obţinut trecerea unor sporuri pe Contractul de Muncă. În urma sesizării pe care am făcut-o la Inspecţia Muncii şi după vizita angajaţilor de la această instituţie la Adevărul Holding, s-a mai schimbat ceva. De câteva săptămâni bune, aproape toţi angajaţii din companie au trecut pe la Resurse Umane să semneze noile contracte. Spun „aproape toţi” deoarece pe mine nu m-au chemat. Asta înseamnă că am avut dreptate când am cerut trecerea sporurilor pe Cartea de Muncă şi plata lor. Bine, să nu vă imaginaţi că oamenilor le-au crescut salariile. Nu, doar că le-au scăzut contractele pe drepturi de autor şi le-au fost trecute aceste sporuri pe Contractul de Muncă. Ceea ce tot în avantajul angajaţilor este. Asta dovedeşte că până şi în compania în care dreptul la propria opinie mi-a fost interzis (aşa a crezut persoana care a încercat) se poate să se respecte legea. Măcar parţial şi forţat. Cu multă ambiţie, curaj, demnitate, răbdare şi nervi de oţel, se pot obţine şi alte drepturi. Totul este să înţeleagă oamenii că împreună pot face mai multe pentru binele lor. Eu mai am contract cu Adevărul până pe 15 ianuarie, când îmi expiră preavizul. Mi-au restructurat postul în plin proces, ceea ce era previzibil din partea lor. Să vedem dacă vor fi şi alţi oameni care să se lupte pentru drepturile lor şi ale celorlalţi. Contractul Unic pe Ramura Mass-Media spune clar că sporurile sunt stipulate şi plătite separat, peste salariul negociat. Pam-pam!
Şi, apropo, se pare că nu toată lumea înţelege ce vreau eu. Nu am cerut niciodată să se lucreze opt ore în presă, ar fi absurd. Prin natura meseriei nu se poate. Am solicitat doar să se plătească orele suplimentare, sâmbetele, duminicile şi zilele de sărbătoare lucrate şi, în primul rând, RESPECT pentru angajaţi. Asta mi se pare cel mai greu de obţinut. Drept dovadă, au refuzat să-mi dea cele două zile de concediu de odihnă la care mai aveam dreptul şi pe care m-au forţat să mi le ţin pentru perioada sărbătorilor. Mi-au dat doar o zi, motivând că atât mi-a mai rămas deoarece am avut mai multe zile de concediu medical. Ce aberaţie! Rămânând la şicanele pe care mi le face Adevărul, vă mai spun că m-au informat că pot veni doar patru ore pe zi în perioada de preaviz (ceea ce este ok şi legal), dar că au decis să vin de la 14.00 la 18.00. Le-am spus că după-amiaza am programate interviuri pentru găsirea unui nou loc de muncă, dar mi s-a replicat că aşa a decis compania. Ce să mai spui?

Forzza viola!

Acesta este un post dedicat poliştilor. Fanii alb-violeţi se vor regăsi cu mare plăcere în filmuleţul alăturat. Să avem un an mai bun şi să ne împlinim visele! Forzza viola!

Tic-tac music

Mi-a plăcut întotdeauna să postez pe blog filmuleţe cu ceea ce se întâmplă în Occident. Priviţi cât este de simplu să organizezi un concert ad-hoc. Puţină dorinţă, imaginaţie şi libertate în gândire. Asta este tot ce trebuie. Un tip a improvizat câteva instrumente muzicale din cutiuţe de tic-tac. Poate fi şi reclamă la brandul respectiv, nu contează. Ceea ce contează este faptul că se poate crea o atmosferă foarte faină cu puţină imaginaţie, iniţiativă şi libertate în gândire. Bucuraţi-vă de filmuleţ şi încercaţi să faceţi la fel. Măcar ca experiment.

Alexandra are nevoie de noi

Încerc să fac ceva frumos de Crăciun şi vă îndemn s-o ajutaţi pe Alexandra. Crăciun fericit să aveţi şi sărbători frumoase, Cătălin.

Pa, Vodafone! Dormi în pace

Am decis să mă despart de Vodafone după exact zece ani de relaţie. În decembrie '99 m-am căsătorit cu tânăra Vodafone. Timp de un deceniu i-a plătit abonament, iar respectul ei pentru abonaţii persoane fizice e ZEROOO. N-o interesează. Greu de crezut, dar aşa stau lucrurile. Credeam că dit'ai compania se respectă şi dacă vede că vreun abonat vrea să se care la alta, se alarmează. Nici vorbă. Probabil că nu îi plac banii mei. I-am anunţat că vreau să îmi portez numărul în altă reţea, am depus cererea şi mi-au aprobat-o (astfel că am rămas cu acelaşi număr de telefon). Pur şi simplu. Fără niciun telefon din partea lor. Nu au făcut nicio încercare de a mă determina să mă răzgândesc, vreo o contra-ofertă, o alună - o măslină, ceva. NIMIC. Am decis să le spun "bye-bye" supărat că, plătind cam aceeaşi bani, cineva foarte drag mie primea mult mai mult respect de la Cosmote şi anual vouchere de câte 70-80 de ieuroi pe care le poate folosi la achiziţionarea unor telefoane şi accesorii sau la plata abonamentului. În timpul ăsta, în vreo doi ani, am strâns puncte de vreo 13 euro. Mda, cam puţin. Mi-am plătit abonamentu' pe o lună şi mi-au mai rămas câţiva creiţari. Cred că îi voi pune pe ochi, lângă lumânare, marii companii Vodafone.

Am pornit tăvălugul

Gata, am pornit tăvălugul! Pe 11 decembrie am avut primul termen în procesul intentat ziarului Adevărul. Motivele pentru care am decis să mă judec cu cel mai bla bla ziar din .ro ţin de drepturile de salariat şi au fost expuse aici , aici, aici şi aici. După ce am avut primul termen în proces, conducerea ziarului a decis să-mi restructureze postul. Cel puţin aşa am auzit. Încă nu am semnat nicio hârtie, dar aşa am auzit. Aştept cu inima deschisă să mă înştiinţeze despre această decizie. Că mă restructurează nu e o tragedie pentru mine, dar au dovedit că nu au pic de raţiune şi de suflet şi în alt caz. I-au cerut unei colege (mamă a unui copil de un an şi a unuia de doi ani şi patru luni, divorţată) să-şi dea demisia. Evident că nu au motive să o concedieze şi ar încălca legea (a câta oară???) dacă ar lua o astfel de decizie, drept pentru care fac presiuni asupra ei să demisioneze sau să se despartă cu acordul părţilor. Femeia asta este singurul întreţinător al celor doi copii. În conflict cu marii manajeri de la bla bla bla ziar au intrat mai mulţi colegi. Din păcate pentru şefi, aceştia nu îşi vor prezenta demisia. Îmi pare rău să aud că o persoană la care ţineam foarte mult, dar care în ultima vreme s-a ferit să mai vorbească cu mine, a cedat şi a demisionat. Dacă m-ar fi întrebat ce să facă nu ar fi rămas fără job. Asta se întâmplă când nu ai curaj să-ţi aperi drepturile. Vă voi ţine la curent cu ceea ce se mai întâmplă în cazul meu. La proces am mai mulţi martori şi multe dovezi ale încălcării legislaţiei de către manajerii ăia deştepţi. Să trecem la divertisment. Am auzit că la concertul lui Ştefan Bănică junior, oferit angajaţilor Andevărul Holding, Corneţeanu a ţinut un discurs mai lung decât Luceafărul, care a plicitisit pe aproape toată lumea. Doar cei din klan şi "brelocul" au ascultat. Cine este "brelocul" veţi afla într-o postare viitoare. Apropo, Corneţeanu blama în urmă cu câteva luni trustul pe care-l copiază, Ringier, pentru concertele cu Bănică. Acum văd că a "importat" inclusiv ideea acestui spectacol. Original, dom' Mitică, n-am ce spune. Colegilor care au curaj să se lupte pentru drepturile lor le voi oferi cu plăcere "consultaţii". Gratuit, evident. Închei cu o precizare adresată muşcătorilor de fese: nu vă deranjaţi să trimiteţi injurii şi insulte dacă nu le şi semnaţi cu numele vostru, că anonimi veţi rămâne o viaţă întreagă. Nu le voi publica.

De ce imi displace ca sunt roman

De câteva zile circulă un email în care cel care l-a scris şi-a exprimat nemulţumirile referitoare la naţia noastră de români. Are dreptate omu, drept pentru care am ales să-l public şi eu pe blog. Iată ce spune tipu':
"Pentru ca ne uram intre noi. Ardeleni vs. bucuresteni, olteni vs. moldoveni, posesori de Logan vs. posesori de BMW sh de la nemti, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovisti vs. stelisti, corporatisti vs. antreprenori, cumparatori vs. dezvoltatori imobiliari etc etc….
2. Pentru ca suntem “Gica Contra” din nastere. Orice initiativa in mintea noastra este sortita esecului. “Cum, afacere in agricultura? Nu ai nicio sansa. Sa vinzi cartofi la piata, nuuuu! Sa deschizi un chiosc, nuuu, te mananca mafia locala, iti sparg astia magazinul, vine banca si iti ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem ca altii reusesc in jurul nostru … “Eh, astia au pile”
3. Pentru ca indiferent cat de scurt este drumul de parcurs sau cat de aglomerat este traficul, noi ne urcam in masina. “ca sa ajung mai repede”
4. Pentru ca nu ne bucuram de viata. Suntem mici robotei doborati de grija zilei de maine .
5. Pentru ca vecinii mai vechi din bloc se considera proprietarii ai locurilor de parcare publice din fata blocului.
6. Pentru ca ridicam 100 de biserici si 2 scoli.
7. Pentru ca ne infofolim copiii cu 2 tricouri si 3 pulovere chiar daca sunt 20 de grade afara.
8. Pentru ca suntem saraci din cauza prostiei si nu ne dam seama. Nu am vazut in viata mea un om destept si muncitor care sa fie si sarac.
9. Pentru ca suntem egoisti: investim tot ce avem in propriile locuinte, insa nu vrem sa dam niciun ban pentru reparatia blocului in care traim, pentru parcuri, pentru curatenie publica, pentru multe altele…
10. Pentru ca l-am ales de trei ori pe Iliescu si de doua ori pe Basescu.
11. Pentru ca desi avem o multime de femei frumoase, suntem o natie de “frustrati”
12. Pentru “Guta, Salam, Minune … “
13. Pentru cozile de la loto de Craciun si inainte de alegeri.
14. Pentru ca nu suntem capabili sa ne adaptam la noile tehnologii. Parintii si copiii lor nu prea au ce discuta si pentru ca parintii nu sunt capabili sa porneasca un mp3 player sau sa intre pe yahoo.
15. Pentru ca la nunta invitam toti cunoscutii si necunoscutii, “ca sa iesim bine”.
16. Pentru ca McDonald’s este un succes in Romania .
17. Pentru ca romanii peste 40 de ani care mai fac ocazional un sport sunt atat de rari incat intorci capul dupa ei prin parcuri.
18. Pentru ca burta la barbat este ‘sexy”
19. Pentru ca padurile noastre dupa 1 Mai arata ca o groapa menajera.
20. Pentru ca nu facem nimic daca nu suntem platiti.
21. Pentru ca nu intelegem termenul “solidaritate sociala” – multi dintre noi considera ca banii pe care ii dau la fondul de pensii sunt un fel de “depozit bancar” pentru batranete. Nicidecum ca acesta este ajutorul nostru pentru batrani si bolnavii care nu mai pot munci.
22. Pentru ca facem rate la banca pentru plasma si masina de spalat vase fara sa ne pese de comisioane si dobanzi, apoi dam vina pe banci ca ne jefuiesc.
23. Pentru OTV
24. Pentru ca suntem invidiosi. Pe colegul care a fost promovat, pe vecinul care si-a pus termopan, pe fratele care si-a facut vila si pe colega care arata mai bine. Nu ne intrebam ce au facut ei ca sa ajunga acolo (munca, sport, invatatura, efort etc). Nuu, e mai simplu sa gasim explicatii de genul “si-o trage cu seful, fura, are noroc…”
25. Pentru milieul si pestele de pe televizor.
26. Pentru ca desi turcii ne-au cotropit sute de ani, noi la scoala invatam despre cele cateva victorii pe care le-am avut impotriva lor. De parca “Istoria” trebuie sa fie motiv de mandrie, nu stiinta de studiu.
27. Pentru ca din scoala iesi asa cum ai intrat.
28. Pentru ca aruncam mizeria din masina pe geam.
29. Pentru ca mergem la Mall fara sa intentionam sa cumparam ceva
30. Pentru ca donatorii de sange sunt muritorii de foame care au nevoie de bonuri de masa.
Gata, eu am obosit sa scriu, adauga si tu cateva puncte daca ai ceva de spus si da mai departe. Poate recunoasterea defectelor ne va ajuta sa le depasim
Si nu, eu nu ma consider nici mai bun nici mai rau decat voi. Poate imi doresc mai mult decat voi sa schimb ceva in bine, de dragul copiilor nostri…".
Aş adăuga şi faptul că încă nu am găsit un angajator corect şi de bun simţ cu angajaţii. Pe voi ce vă nemulţumeşte la ţara asta?