Se afișează postările cu eticheta orasul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta orasul. Afișați toate postările

vineri, 4 iulie 2008

Atenţie, parchează cocalarii!


Cam aşa îşi lasă maşina un cocalar de Bucureşti. A lăsat-o şi pe trotuar şi pe trecerea de pietoni. Cum s-ar spune, a împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură.

miercuri, 20 februarie 2008

Atenţie, nu luăm atenţii!


Cum zilele trecute am avut treabă multă cu autorităţile, am ajuns şi pe la Direcţia Financiară. Tot românul ştie că aici "atenţiile" făceau/fac parte din cotidian. Avea omu' de rezolvat o problemă cu Declaraţia 200, Declaraţia 220 sau mai ştiu eu ce alte hârţoage, dădea un telefon, cunoştea pe cineva, se rezolva cumva. Ei, bine. Lovitură de teatru! La Finanţe nu se mai primesc atenţii. Scrie pe uşă. Cu alb, pe fond roşu. Evident că nu m-am putut abţine şi am făcut o poză. Bine, am înţeles că în acel serviciu nu se primesc atenţii, dar înafara serviciului... ? Poza este mişcată, dar esenţialul se vede.

vineri, 15 februarie 2008

Primele impresii din concediu


Aşa cum am promis într-un post mai vechi, pun pe blog impresii şi imagini din concediu. Deocamdată, singurele imagini pe care le am sunt dintr-o berărie :) hic! Am ieşit marţi, dacă nu mă înşel, cu mai mulţi prieteni în Bierhaus, o berărăie cu iz austro-ungaro-germanic din Piaţa Unirii. Fain loc. Întâi a ajuns Mirinda, după care eu, Dan Ciurel cu prietena şi, ultimul, dar nu cu mai puţină importanţă, Bruce Lee. Cred că aţi remarcat grupul select în care mă învârt. Mirinda, Bruce Lee, branduri, nu glumă. Sunt doi foarte buni prieteni, foşti colegi de facultă. Totul a fost frumos, mai puţin fumul de ţigară. Incredibil cât fum a putut fi acolo. Pe mine ca nefumător m-a afectat foarte mult, mai cu seamă că am fost şi cam bolnav. Am tuşit ca un măgar şi, la un moment dat, nu am mai putut lupta cu lipsa de aerisire a localului şi am renunţat. Am plecat primul, ceea ce nu se întâmplă prea des. În orice caz, cu excepţia fumului de ţigară, totul a fost excelent. Urmează şi alte ieşiri, deoarece mai am de văzut mulţi prieteni. Miercuri şi joi am bolit, am stat în pat, cu ceaiuri şi medicamente, dar m-am făcut bine şi azi plec din nou la luptă! Am făcut numai câteva poze, deci am de recuperat şi din punctul acesta de vedere.

marți, 12 februarie 2008

Sevraj II

Se descheie de tot la fermoar. Îi este tot mai cald. Mai puţin şi ajunge la "măturoi", aşa cum îi spune el. Patru staţii. Atât. Timp să asculte vreo două - trei piese. Nu mai mult. Chilian insistă. "Destinul se-mplineşte... Aleargă răsăritul... afară-i maşina, Te cheamă norocul. Hai!... Hai calcă pedala... Ia viaţa de la capăt... Tot ce-a durut sfărâmă.... Arde ceru-n urma ta". Atenţie se-nchid uşile. Urmează staţia Semănătoarea, cu peronul pe partea dreaptă. Stă în picioare în metrou. Ca de obicei. Nu se aruncă pe scaune că la următoarea sigur urcă vreo mămăiţă cu ruj pe dinţi şi, oricum, se ridică să-i cedeze locul. Între timp revine Chirilă. "Progresăm şi uităm să fim fericiţi... Nu te mai poţi ascunde... Te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net... Viaţa este viteză".
Iese de la metrou. Traversează parcul, are Garsoniera Poporului în dreapta. Traversează pe la semafor. Tot timpul are noroc să fie verde pentru pietoni. Parcă e cu senzori. "Fericire când îţi aminteşti... Fericire când dormi tu la ea... Fericire e când tatăl tău... Te invită la el în birou Fericiţi... fericiţi...". Mai are puţin. Îşi aminteşte că jumătate din membrii Consiliului nu au ce să caute acolo. Sunt cadavre vii. Ultima piesă e tot Vama. "Nu ştiu cum să vă spun, dar mi-e rău dor de mare... Mii de corturi... mii de sticle, mii de inimi osândite... Trebuie să ajung pe-o terasă la mareeeee... Să m-aştepţi pe nisip, fată arsă de soare... Să mă-nveţi să iubesc... O gagică 'şi-ascunde fericirea-n nisip... Te salvez de pe-o terasă... Două ore eşti mireasăăă... Vino să visăm sub apă... Trebuie să ajung pe-o terasă la mareeeee... Să-mi pierd vremea pe plajă... Să mă-mbăt şi să cânt". Gata. A ajuns. Îl salută zâmbind pe poliţistul de la intrare. Poliţistul îi întoarce zâmbetul. E un tip amabil. De treabă. Cheamă liftul. Nu e singurul. O doamnă urcă un etaj. Se întreabă dacă nu era mai simplu să meargă pe scări. Ajungea mai repede şi mai cheltuia din excesuuuuullll de calorii. Treaba ei. 2, 3, 4, 5, 6. Gata. Acum chiar a ajuns. "Ajungi în faţa uşii, dar nu poţi intra...". Gata. Pentru câteva ore nu mai ascultă decât ce spun unii cu o putere cu care nu ştiu ce să facă. Intră în sală. E fără cinci, dar niciun consilier. Până la şi un sfert, când începe şedinţa de obicei, mai e ceva. Îi salută pe toţi. Zâmbeşte. Ocupă locul pe care stă de obicei. Scoate laptopu. Îl deschide. Introduce parola. Ce ironie e şi parola asta. Exprimă ceva care lui nu-i place. Îl deprimă chiar. El vrea să viseze. El chiar visează. La mare, la soare, la plajă, la scoici, la valuri, la EA. Instalează Zapp-ul. Schimbă o vorbă cu colega de la concurenţă. Apare primul consilier. Vorbeşte la telefon. Mai apare unul. Şi încă unul. E aproape şi un sfert. Se strâng aproape zoţi. Cineva vine "direct la sală", spune secretara. Primul pe ordinea de zi e zero teve. Apropo. Îşi aminteşte un banc. O întreabă pe colega de la concurenţă: "Ştii ce e ProTV-ul?". "Nu", spune foarte frumoasa-i colegă. "Un OTV cu PR", îi răspunde. Râd amândoi. Un zâmbet de la ea echilibrează două zile de lucru. Acum îşi văd de treabă. Ciulesc urechile să înţeleagă ce se mai întâmplă în audiovizual... Restul sunt sancţiuni. Ale Consiliului. Ale vieţii.

joi, 7 februarie 2008

Cum 30 de lei pot valora 34,5

Afirmaţia din titlu este cât se poate de valabilă şi demonstrabilă. Nu, nu este vorba despre niciun trucaj, nicio afacere de tipul Caritas sau alte piramide financiare miraculoase. Să trecem la explicaţii. Mi-am făcut, în 4 februarie, abonament RATB pe linia 41. Cel puţin aşa am crezut, că e pe lina 41. Azi dimineaţă eram în tramvaiul 41 şi veneam spre job. Vine contolul, îi dau liniştit cartela, o verifică şi îmi spune că nu e în regulă. Nu îmi venea să cred. Cum adică nu este în regulă, din moment ce mi-am făcut tabonament pe linia 41, pe o lună, în urmă cu numai câteva zile? Tipul a apropiat încă o dată cardul de aparat şi mi-a arătat. Avea dreptate. Vaca aia cu cabină de la chioşcul RATB îmi făcuse abonament pe linia 335, deşi eu cerusem pe linia 41! Discuţii, încercări de a-i convinge pe controlori, explicaţii, jena faţă de ceilalţi călători etc. Tot tacâmul. În fine. Am ajuns la capătul liniei, în Piaţa Presei, am coborât şi le-am mai explicat de cîteva ori că eu am nevoie de abonament pe linia 41, nu pe 335 şi că e o greşeală a unei angajate RATB. Pe de altă parte, controlorii aveau dreptate. M-au găsit pe linia 41 cu abonament pe altă linie, ceea ce constituie fraudă. Norocul meu că m-au crezut pe cuvânt, că m-au văzut om serios:) Si tot controlorii au avut o idee bună. Deh, li se mai întâmplă şi lor. Mi-au recomandat să merg la chioşcurile RATB din Piaţa Presei şi să încerc să schimb abonamentul. Am mers şi, spre surprinderea mea, chiar s-a putut. A trebuit să plătesc o diferenţă de 4,5 lei, deşi nu mi-a fost prelungită perioada de valabilitate a abonamentului, dar s-a rezolvat. Astfel, 30 de lei egal 34,5 lei. Aţi văzut că nu e niciun trucaj?

vineri, 1 februarie 2008

Joaquin Cortes reloaded

Sexosul dansator de flamenco, Joaquin Cortes, revine în Bucureşti. În 7 martie, la Sala Palatului, mii de femei îi vor pune din nou bretelele de la sutien la picioare. Aveţi aici on videosclipici în care dănţuie cu Jennifer Lopez.

duminică, 27 ianuarie 2008

Rock, Hard Rock Cafe


Sâmbătă seara, Herăstrău, Hard Rock Cafe. My first Hard Rock Cafe. Fain de tot loc. Chiar te simţi altfel decât într-un local autohton. Atmosferă, muzică, amenajare, aerisire. Chiar şi sistemul de ventilaţie este altceva decât în locurile în care se adună stârpiturile locului. Chiar dacă se fuma din plin, nu am simţit asta, şi sunt anti-fumat. Am găsit, totuşi, şi lucruri neplăcute. Serviciile lasă de dorit. Am ajuns la o masă de lângă bar care fusese eliberată de ceva vreme. Era plină de scrum şi de urme de la sticlele care fuseseră înainte pe ea. La bar am aşteptat vreo 10-15 minute să mă bage cineva în seamă. Singurul câştig a fost că mă uitam cum se construiesc coctailurile, dacă ăsta poate fi numit câştig. Preţuri înalte, înalte de tot. La bere strigarea începe de la vreo 7 lei, iar pentru un hamburger te desparţi de 32 de lei. Înţeleg că e un brand şi brandurile costă. Dar veţi vedea maii târziu care e principalul dezavantaj al preţurilor. Revin la subiect. Prefer două pizza la Americanu' (La Scaletta, pentru cunoscători)care, apropo, are cea mai bună pizza din Bucureşti. La final, după ce că nu au preţuri deloc prietenoase, am şi primit rest cu 10 lei mai puţin. Tristeţea cea mai mare cu preţurile astea este că nu o să-şi permită chiar publicul pentru care a fost inventat locul ăsta la origini, adică rockerii şi bikerii. Tot mortăciunile şi stârpiturile care sfidează lumea cu prostul lor gust vor popula locul. Ca să mănânci tre' să aştepţi o oră şi jumătate, în condiţiile îmn care localul nu era populat decât pe jumătate, poate ceva mai mult. În rest, iubitorii de rock şi pe salariul lor se vor simţi super. Există, evident, o scenă cu scule de marcă, Fender guitar, Premiere drums and others. Dinalea pe care cântă legendele rock. Pe pereţi diferite obiecte care au aparţinut legendelor rock şi imagini din concerte. Are şi un Hard Rock Shop cu haine şi obiecte promoţionale, toate branduite, evident. Am văzut un cadou super pentru copilul unor prieteni, dar nu spun mai mult :) Cu bune şi rele, este un loc care trebuie vizitat şi trăit. ROCK.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Nu sunaţi, ies eu din când în când


Cam aşa arată uşa unor vecini cam deraiaţi mintali şi cu scurt-circuite pe la intelect. Coana Zgârciu îi cam dă în gură lu' ăla micu' de pretinde că e bărba-su. Vorba bancului: nu sunaţi, ieşim noi din când în când.

marți, 1 ianuarie 2008

Bagă cardu', dă milionu'

Există un magazin, dinăla trist de tot, de cartier, pe lumea asta, în care dacă vrei să plăteşti cu cardu' tre să iei de cel puţin o sută de lei. Altfel nu se poate. Nu intră cardu în aparat la doamna... vânzătoare, desigur. Am vrut şi noi să luăm un Kinley la 2L, că merge cu gin. Era înainte de Revel, la un magazin dinăsta trist, de la Marean din parohie, dar nu s-a putut. La întrebarea dacă putem plăti cu cardu doar o sticlă de suc, vânzătoarea ne-a spus că numai dacă luăm de "cel puţin un milion". Pam-pam. Se pare că Marean a instituit legi bancare numai pentru sectoru pe care-l guvernează. Probabil că din banii de pe card trebuie să dea 10% la primaru "care este". Eu mă întreb dacă autorităţile financiare nu ar vrea să ştie care e magazinul.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Foto în ceaţă pe flickr

Am postat câteva fotografii făcute în ceaţa de vineri seara. Sper să vă placă şi să vă stimuleze să le comentaţi.

vineri, 7 decembrie 2007

Moş Crăciun aduce şi condamnări

Hoţii au, uneori, o imaginaţie debordantă, alteori sunt doar proşti. Vă las pe voi să decideţi cum sunt cele două persoane care, după ce s-au întâlnit cu Moş Nicolae, s-au întâlnit şi cu un echipaj de jandarmi din cadrul Grupării Mobile. Acesta este un "buletin informativ" al Jandarmeriei.

„DARURI” FURATE

Un echipaj de jandarmi din cadrul Grupării Mobile, aflat în serviciu de ordine publică pe timp de noapte, au observat pe strada Mihai Viteazul din Timişoara, doi tineri care abia puteau să ducă o geantă voluminoasă.
Apropiindu-se de ei, jandarmii au constatat că unul este minor şi la aceea oră târzie din noapte, nu prea avea ce căuta pe stradă. Întrebaţi de conţinutul genţii, unul dintre tineri le-a răspuns jandarmilor foarte degajat că s-au întâlnit cu Moş Nicolae şi acesta le-a dat o grămadă de „daruri” pe care le duc acasă. La percheziţionarea sumară a „cadourilor”, s-a constatat că „sacul”era plin cu diferite produse cosmetice, unele chiar de firmă şi articole de lenjerie.
Darian M. de 18 ani şi Iulian Ştefan K. de 16 ani, ambii cu domiciliul în localitatea Recaş, jud.Timiş, au recunoscut în final că nu Moşul le-a adus „cadourile”, ele fiind sustrase dintr-un magazin de pe strada Brâncoveanu. Împreună cu jandarmii, aceştia s-au deplasat la adresa indicată, unde s-a constatat că geamul de la uşa magazinului este spart. La faţa locului a fost chemat proprietarul, căruia i s-a adus la cunoştiinţă cele întâmplate şi i s-a predat marfa sustrasă care valora aproximativ 1000lei iar cei doi făptuitori îl aşteaptă pe Moş Crăciun să le aducă ...... o condamnare pentru furt.

Cu stimă,
Lt.col Stanciu Daniela

marți, 4 decembrie 2007

Bombe pe Băneasa!

Incredibil!!! Fără nicio exagerare. Priviţi ce au făcut cei de la Academia Caţavencu pe Aeroportul Băseasa. Au pus bombe de jucărie la avioane, au umblat pe pistă cu căşti pe c are scria Al-Quaeda şi nimeni nu i-a întrebat ce fac pe acolo. Asta da securitate pe aeroport.

duminică, 2 decembrie 2007

Millenium turma

Luummeeeeeee, luummmmeeeeee, hai să vezi minuneeeee. Cel mai mare brad din schele din Europaaaaaa. Luummeeeeeee, luummmmeeeeee. Toată lumea din Bucureşti a vrut să vadă cel mai mare brad fals din Europa.Drept urmare, populaţia Bucureştiului a luat cu asalt, sâmbătă seara, Piaţa Unirii. Pe trotuare, pe stradă, prin fântânile din zonă, pe chioşcurile de ziare şi oriunde exista un spaţiu liber, acesta a fost cucerit de piciorul omului şi subspeciilor pe două picioare. Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă deplasez „cu valul”. Am mers pe jos, cu maşina, bicicleta, tricicleta, autobuzul, tramvaiul, metroul, avionul şi alte mijloace convenţionale sau neconvenţionale dar, „cu valul”, niciodată. Imaginaţi-vă o masă mare de oameni care se împingeau într-o direcţie. Nu ştiu cum se face că, deşi am două mâini, la un moment-dat aveam toate buzunarele ocupate . Cu toate astea, portofelul a rămas la mine, ceea ce demonstrează că nici hoţii nu au lucrat de Ziua Naţională. În timp ce mă plimbam prin zonă, cu vreo oră înainte de aprinderea luminilor de la brad, încercam să trec strada civilizat, pe trecere de pietoni şi pe verde. Nu prea era chip. Gloata se îmbulzea şi nu mai ţinea cont de nicio regulă de circulaţie. În mijlocul trecerii, un Golf 5 roşu cu o domnişoară la volan. Am constat că e cineva încă foarte drag mie. A durut, dar aşa e viaţa. Depăşim momentul.
După ce s-au aprins luminile la brad, am făcut pozele de rigoare, pentru care am şi mers în Unirii (am să postez o fotografie luni sau marţi, că nu am cablul de transfer de pe aparartul foto pe laptop) şi am început să mă deplasez „cu valul”. La un moment dat, când mi-am recăpătat controlul asupra direcţiei de deplasare, m-am îndreptat spre Off-side pub. Nu am să încep să fac recenzia tuturor barurilor din Bucureşti, cum văd că face persoana încă dragă. În off-side, la fumători lume multă şi mese rezervate, iar la nefumători... liber. Asta mi-a plăcut mult de tot. Am comandat o bere şi, la un moment dat, frumoasa ospătăriţă a venit să mă întrebe: sunteţi singur?, spune ea. Par mai mulţi?, i-am răspuns. Ştiu că uneori am impresia că sunt mai deştept decât mulţi şi am dedublări de personalitate, zic, dar acum sunt singur. Fata vroia doar să ştie dacă mă pot muta la o masă ca să fac loc unui grup mai mare. Am acceptat cu plăcere.
După o singură bere băută în Off-side pub m-am îndreptat spre casă. Pe drum, între Unirii şi Universitate, pe troturarul din stânga, se „lucrează” din plin. Şanţul este la locul lui şi neprotejat de vreo balustradă sau marcat prin semne. La câtă lume era pe trotuar, mă mir că nu a căzut nimeni în el. Pe drum, în sensul de mers spre Unirii, coloană mare de maşini. Înainte de intrarea în pasaj, într-o tristeţe de Opel Kadette, o turmă de apostoli de-ai lui Guţă de maimuţă. Au dat maneaua la maxim şi au deschis uşile, că erau în stand-by. Cu maneliştii nu e bine să te pui, că au mintea odihnită, aşa că am mers mai departe. Povestea de 1 decembrie se termină aici, că restul drumului nu a mai avut nimic interesant. The end.

marți, 18 septembrie 2007

De asta sunt eu mandru ca sunt timisorean


Uite, de asta-s eu mandru ca-s timisorean. De cateva ore avem o controversa pe aici prin redactie. Este vorba despre traditia locurilor din care provenim. Se da un hunedorean, un mangaloid (ca altfel cum sa ii spui unui om nascut inMangalia) si un timisorean. In dezbaterea noastra am apelat si la wikipedia. Ia uite ce am gasit despre Hunedoara, despre Mangalia si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Timisoara. Mai avem si o colega din Craiova si una din Targoviste. Ele intra la categoria "altii".

"Dicstractia" continua.

marți, 11 septembrie 2007

Piata Unirii din Timisoara

Posted by Picasa