Post-tristum

Revin pe blog după ce în ultima vreme nu am prea avut inspiraţie şi subiecte pe care să le consider demne de un post pe blogul meu. Sau poate că nu le-am văzut. De data asta am un post trist. Aş putea să-i spun post-tristum. Unul dintre cei mai buni (după părerea mea) editorialişti contemporani, Radu Paraschivescu, a renunţat să mai scrie despre fotbal. Şi ce bine o făcea! E trist de tot. Omul se declară îngreţoşat de mizeria din fotbalul românesc, "Liga lu' Mitică" îi spun unii "mari trompetişti" şi coţohârle care prezintă ştirile sportive de mare audienţă şi infi(r)mă valoare şi care văd numai steauadinamorapid. Probabil că vă întrebaţi ce îmi pasă mie că Radu Paraschivescu nu mai scrie. Îmi pasă. Nu doar pentru că scria mult despre Poli. SCRIA BINE. Scria cum rar citesc la cineva. Vede lucrurile cu o claritate şi obiectivitate cum nu întâlneşti prea des. Îl iubeam când critica Poli. O făcea obiectiv şi asta contează enorm. Radu scria în GSP, pe violamania.ro şi Evenimentul zilei. Poate mai scrie şi pe altundeva. Dacă nu i-aţi citit editorialele, poate i-aţi citit cărţile. Una dintre ele, prima care îmi vine în minte, este "Ghidul nesimţitului".
În ultimul editorial din GSP, intitulat "La revedere", explică decizia de a renunţa la scrisul despre fotbal. Îi înţeleg fiecare motiv. E bine întemeiat. "Am hotărît să nu mai scriu şi să nu mai vorbesc despre sport. E o măsură de igienă personală într-o vreme cînd mizeria din fotbalul românesc se întinde galopant. Unii se retrag fiindcă au ars sau fiindcă nu mai au nimic de spus. Eu o fac fiindcă mă simt inundat de silă. Laşitate? Abandon comod? Cedare pripită? Nu-mi dau seama, dar nu mai pot. Am tot încercat să mă uit în altă parte.". Din păcate, din jegul ăsta de fenomen numit fotal pleacă cei curaţi, oamenii. "Motivele" pentru care Radu Paraschivescu a renunţat să mai scrie despre sport rămân în fotbal şi behăie, latră şi grohăie că îi fură "cavalerii dreptăţii".
La revedere, Radu, dar sper să revii.