
Cine credea că Tiranosaurus-Rex, devenit mai celebru în zilele noastre decât atunci când trăia, a dispărut, se înşală. Circulă prin Bucureşti şi face ravagii, nenorociri, dezastre, calamităţi şi cum mai vreţi voi să le spuneţi. Mai ţineţi minte reclama la Matiz, "micul gigant". Na, ăla e aperitivul la ce face celebrul T-REX (adică Ticosaurus Rex)pe srăzile bucureştene. Am reuşit să-i fac o fotografie, dar a fost riscant.
luni, 3 martie 2008
T-REX face ravagii pe străzile bucureştene
Publicat de
Catalink
la
23:22:00
1 comentarii
joi, 21 februarie 2008
Atenţie unde vă uşuraţi!

Mă plimbam zilele trecute prin oraş (Timişoara) şi am văzut o inscripţie faină de tot pe un perete. Este vorba despre o clădire de birouri situată undeva aproape de centrul Timişoarei. Cum nu plec fără camera foto la mine, am imortalizat momentul. Pe un perete lateral scrie clar, cu majuscule: "NU URINAŢ! PERICOL DE SCĂRPINARE PE SPATE!". Acuma nu am înţeles ce e cu scărpinatul pe spate. Te ia cu furnicături de la vreun cablu de înaltă tensiune sau de la paznicul clădirii, care ar putea să te prindă :) Este adevărat că nici nu am fost într-atât de curios încât să încerc...
Publicat de
Catalink
la
11:23:00
3
comentarii
duminică, 10 februarie 2008
Sevraj I
Aaaaaaaaaaa, eu sunt mai tare ca sabia lui Zorro! Naşpa. e telefonul. Ba nu, e dimineaţă. Telefonul doar spune asta în felul lui. Mulţi contribuabili şi-ar dori să se trezească după 8 să meargă la lucru. Face ochii mari. Urmează ritualul zilnic. Se mişcă din pat. Baie. Urinează. Se spală pe mâini, pe faţă, pe dinţi. Urmează bucătăria. Scoate espressorul din dulap. Îl spală. Apă, cafea, aprinde aragazul, pune espressorul. Făureşte un sandwich sau ceva de furajat pentru la lucru. Nu ocoleşte nici micul dejun. Pâine, ouă, şuncă, caşvacal şi ce s-o mai nimeri. Între timp s-a făcut şi cafeaua. O toarnă în cană, pune espressorul în chiuvetă. Lasă nişte apă rece. Mănâncă. Ba nu. Îşi ia cafeaua şi micul dejun şi se întoarce în pat. Ia micul dejun în timp ce are primul contact cu lumea externă şi îşi face un upgrade la realitate. Ştiri, o emisiune matinală cu doi băieţi simpatici, Răzvan şi Dani, o blondă inteligentă cam cât o veioză şi care trăieşte cu un interlop în viaţa de zi cu zi. E un trofeu bun pentru unu din lista de mess a lui Poponeţ. Asta în cazul în care Poponeţ folosete mess-ul. Între timp şi-a făcut silicon valley în sutien. O prefera fără, dar nu l-a întrebat. Ar vrea să mai stea în pat, după care să-şi ia aparatul foto şi să pornească aiurea-n marele oraş. Mogulul lui nu e de acord. Aşa că termină micul dejun, cafeaua, se îmbracă, se spală pe dinţi, se încalţă, îşi aruncă în spate geanta cu laptopul de scârbici şi porneşte în junglă. Primul contact cu exteriorul e neprietenos. E frig. Termometrului îi dă cu minus. Între timp a ieşit pe poartă, îşi bagă căştile în urechi, dă drumul la playerul din telefon şi păşeşte. Rapid. Tot mai rapid. Acum a intrat de-a binelea în ziua de lucru. Îl salvează Chilian cu Cântecul lui Tănase. Îl ştie prea bine, l-a ascultat de sute de ori, dar tot îi face ziua frumoasă. Urmează Vama. Chirilă e cool. Chirilă e un spirit. Ca şi Chilian. "Eu ţi-am alergat prin vene... N-ai ştiut să tragi de sfori... Am căzut de mii de ori. Să fac dragoste cu ploaia... Să fac dragoste cu vântul... Liniştea va curge-n mineeeeee". A ajuns la colţul străzii. Maşini, tramvai, autobuze, camioane. Zgomot. Mult zgomot. Traversează pe la trecerea de pietoni şi merge mai departe. V-am spus, Chirilă e cool. "Vrei să rămân pe tocuri... Vrei să mă lipesc uşor de zid... Spune-mi că sunt târfă... Spune-mi tot ce ei nu-i spui... Curvele sun triste mereu ... De mii de ani dimineaţa e greu". Un bou claxonează şi înjură. Alt bou îi răspunde pe măsură. Nişte puştoaice merg la şcoală. Cel puţin aparent. După cum sunt îmbrăcate, îi vine să le întrebe de tarif. Dar e om serios. Mărgineanu îi invadează urechile şi creierul. "Ce nasoală eşti, ce nasoală eşti... Să-mi dai banii cu căciula... Să-mi dai banii cu lopata... ". Bietele curve. Au ajuns să nu le mai vrea lumea nici pe bani. Merge repede. Tot mai repede. Nu mai e aşa frig. Geaca îi ţine cald. Deschide fermoarul pe jumate. V-am spus. Chilian e cool. "Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind... Chiar dacă nu-nţelegi cum s-a-ntâmplat... Ce mult te-a iubit... Ce mult te-a iubit". Căcat, îşi spune. Dacă îl iubea, acum era cu el. Nu îl ocolea. La ce folos toate drumurile alea în care alergau spre mare vinerea seara sau sâmbăta dimineaţa. Erau unul. Simţeau la fel. Acum sunt doi străini. Unul suferă. Celălalt îşi vede de-ale lui. "Chiar dacă nu mai crede... Chiar dacă nu mai ştie unde eşti... Chiar dacă o mai vezi trecând... Ce mult te-a iubit". Pe dracu, Trebuia să fie lângă el. Trebuia să serbeze un an împreună. Cu "vinuţ, dragoste, Vama, Chilian, nisip, scoici, valuri". Ieri a fost 5 februarie. Ieri a fost un an. Contază? Acum nu. E trist.
LATER EDIT
Am decis să împart în două acest text deoarece unitar ar fi fost prea lung şi risca să plictisească. Partea a doua zilele acestea. Azi, mâine, cine ştie?
Publicat de
Catalink
la
23:39:00
1 comentarii
Etichete: despre viata, oraşul, personale
