duminică, 2 decembrie 2007

Millenium turma

Luummeeeeeee, luummmmeeeeee, hai să vezi minuneeeee. Cel mai mare brad din schele din Europaaaaaa. Luummeeeeeee, luummmmeeeeee. Toată lumea din Bucureşti a vrut să vadă cel mai mare brad fals din Europa.Drept urmare, populaţia Bucureştiului a luat cu asalt, sâmbătă seara, Piaţa Unirii. Pe trotuare, pe stradă, prin fântânile din zonă, pe chioşcurile de ziare şi oriunde exista un spaţiu liber, acesta a fost cucerit de piciorul omului şi subspeciilor pe două picioare. Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă deplasez „cu valul”. Am mers pe jos, cu maşina, bicicleta, tricicleta, autobuzul, tramvaiul, metroul, avionul şi alte mijloace convenţionale sau neconvenţionale dar, „cu valul”, niciodată. Imaginaţi-vă o masă mare de oameni care se împingeau într-o direcţie. Nu ştiu cum se face că, deşi am două mâini, la un moment-dat aveam toate buzunarele ocupate . Cu toate astea, portofelul a rămas la mine, ceea ce demonstrează că nici hoţii nu au lucrat de Ziua Naţională. În timp ce mă plimbam prin zonă, cu vreo oră înainte de aprinderea luminilor de la brad, încercam să trec strada civilizat, pe trecere de pietoni şi pe verde. Nu prea era chip. Gloata se îmbulzea şi nu mai ţinea cont de nicio regulă de circulaţie. În mijlocul trecerii, un Golf 5 roşu cu o domnişoară la volan. Am constat că e cineva încă foarte drag mie. A durut, dar aşa e viaţa. Depăşim momentul.
După ce s-au aprins luminile la brad, am făcut pozele de rigoare, pentru care am şi mers în Unirii (am să postez o fotografie luni sau marţi, că nu am cablul de transfer de pe aparartul foto pe laptop) şi am început să mă deplasez „cu valul”. La un moment dat, când mi-am recăpătat controlul asupra direcţiei de deplasare, m-am îndreptat spre Off-side pub. Nu am să încep să fac recenzia tuturor barurilor din Bucureşti, cum văd că face persoana încă dragă. În off-side, la fumători lume multă şi mese rezervate, iar la nefumători... liber. Asta mi-a plăcut mult de tot. Am comandat o bere şi, la un moment dat, frumoasa ospătăriţă a venit să mă întrebe: sunteţi singur?, spune ea. Par mai mulţi?, i-am răspuns. Ştiu că uneori am impresia că sunt mai deştept decât mulţi şi am dedublări de personalitate, zic, dar acum sunt singur. Fata vroia doar să ştie dacă mă pot muta la o masă ca să fac loc unui grup mai mare. Am acceptat cu plăcere.
După o singură bere băută în Off-side pub m-am îndreptat spre casă. Pe drum, între Unirii şi Universitate, pe troturarul din stânga, se „lucrează” din plin. Şanţul este la locul lui şi neprotejat de vreo balustradă sau marcat prin semne. La câtă lume era pe trotuar, mă mir că nu a căzut nimeni în el. Pe drum, în sensul de mers spre Unirii, coloană mare de maşini. Înainte de intrarea în pasaj, într-o tristeţe de Opel Kadette, o turmă de apostoli de-ai lui Guţă de maimuţă. Au dat maneaua la maxim şi au deschis uşile, că erau în stand-by. Cu maneliştii nu e bine să te pui, că au mintea odihnită, aşa că am mers mai departe. Povestea de 1 decembrie se termină aici, că restul drumului nu a mai avut nimic interesant. The end.

3 comentarii:

Angee spunea...

frumos!

Anonim spunea...

Nu e vina mea ca eram acolo.

mitzah spunea...

Era cineva care spunea ca oamenii, daca nu le spune nimeni ce sa faca, se imita unii pe altii, dar ceea ce s-a intamplat acolo e gandire de oaie nu spirit de turma.