Marele Dezastru de la Micul Trianon

Este în codul nostru genetic să ne batem joc de tot ce au construit alţii. Exemple sunt "fără număr" dar am să mă limitez la unul. La 20 de kilometri de Ploieşti, în comuna Floreşti, este un palat numit Micul Trianon, construit de famila Cantacuzino. Am fost în urmă cu o săptămână acolo să fac fotografie pentru mine şi un portofoliu de imagini unei prietene actriţe. Am mers cu maşina şi, deşi suntem doi oameni şcolarizaţi, am nimerit intrarea spre palat din a treia încercare. Niciun indicator turistic!!! Nici măcar unul, cât de mic. Nici măcar o crenguţă de cireş ruptă şi orientată spre intrare, ca în poveştile cu zâne şi prinţi. Cum spuneam şi la începutul postului, stă în firea noastră să dărâmăm, nicidecum să construim. A fost odată un palat maiestuos, cu 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului. Acum sunt doar nişte ruine şi un cal care paşte. Nenorociţii ăia care şi-au lăsat amprenta fesierilor pe scaunul primăriei din Floreşti nu au fost capabili să pună un indicator. Nu vorbim aici despre exploatarea unui obiectiv turistic, ci de o bucată de tablă vopsită pe care să scrie "Spre palatul Micul Trianon". Pe pereţii fostului palat scrie: "Pericol de prăbuşire" şi "Nu intraţi!" şi nimeni nu s-a gândit să amenajeze locul pentru atragerea turiştilor. De asta merită bătut cu lopata şi lăsat în mijlocul drumului cocalaru ăla de primar din Floreşti. Dacă vă puteţi imagina, o prietenă din Ploieşti nu ştia că i se spune "Micul Trianon", atât este de mediatizat. Nici măcar la 20 de km nu se ştie de el. Ultimul să stingă becul. Ţara asta nu are niciun rost!