Experienţa Tuzla

Uuuuiiihhhhaaaaaa, faină experienţă am trăit uichendu' trecut. Deşi am plecat de la lucru cu strâmbături din nas din partea unora şi pe drum mi s-a rupt o roată de la troler, restul a fost excelent. Am ajuns rapid la gară de unde foarte rapid am prins un microbuz care face transport pe ruta Bucureşti - Constanţa. Am ajuns seara la Tuzla şi am găsit aerodromul destul de repede. Am făcut rapid cunoştinţă cu restul băieţilor din grupu' de fotografie şi de aici până la un uichend fain nu a mai rămas nici măcar un pas, era deja făcut. Nu am dormit deloc în prima noapte. Deşi am obişnuinţa concediilor montane făcute în cort, nu a fost chip să adorm într-un cort cu alte cinci persoane, dintre care două sforăitoare :). E, asta e. Partea interesantă este că sâmbătă nu m-am resimţit deloc. Aici începe show-ul. Am avut mare noroc şi m-am lipit se un zbor cu avonul acela care trage bannerul pe litoral, unul fără portanţă (asta înseamnă că dacă se opreşte motorul... ceau, gata, te înfigi în nas). Nu visam să dureze 100 de minute, dar a fost mult mai bine decât speram. Pilotul, domnu' Victor, un tip foarte de treabă, m-a întors pe toate feţele cu avionul, mai ales că a văzut că nu am nicio problemă. Am zburat Tuzla - Constanţa- Agigea şi retur până în Vamă, după care ne-am întors la Tuzla. Am văzut o grămadă de vile de jemcheri, singurul submarin al flotei româneşti, porturi şi tot litoralul. A fost betiallllllll. Cireaşa de pe tort a fost când m-a lăsat să pilotez avionul. Iiihhhaaaaaa... super senzaţie!!! Săracu' om nu ştia că am avut deja accident cu role, bicicletă, sanie, saltea gonflabilă pe râu de munte, scuter, maşină, tramvai şi autocar. Îmi lipsesc trenul şi avionul din palmares, dar nu mi-am pierdut speranţa :) Ce puteam să îmi doresc mai mult decât să fac poze din avion şi să mai şi pilotez. Merci mult, domnu' Victor! Respekt maxim! Apropo, să duceţi avionul cu bine până în primul uichend din septembrie :) După experienţa din aer, a urmat alta, pe pământ. A început show-ul aviatic pentru care mersesem la mare. Am făcut o grămadă de poze. Unele chiar faine, dacă ar fi să mă iau după reacţiile primite. Bere, baie, soare, avioane, poze, pilotaj, redbull - cam ăsta a fost meniul întregului week-end. Sâmbătă noapte am dormit în Vamă, unde ne rezervaseră gazdele de la Aerodromul Tuzla trei camere. Da, am spus bine că am dormit. Chiar am dormit. Duminică dimineaţă am servit ceaţă, dar meniul a durat până pe la vreo 11-12. După ce s-a ridicat ceaţa am avut parte de a doua surpriză frumoasă tradusă printr-un zbor. De data asta am fost trei fotografi şi a durat numai vreo 30-40 de minute, nici nu mai ştiu. Unul dintre noi nu a prea făcut faţă dixtracţiei şi a cam suflat în pungă, precum aurolacii. Săracul, i-au trebuit două zile să-şi revină. Evident că am profitat şi am mai tras nişte cadre din aer. Trebuie să-i mulţumesc şi lui Despinel, care mi-a oferit un obiectiv fisheye, cu care am tras câteva cadre care îmi plac. Seara s-a încheiat cu un party pe aerodrom şi cu Metallica la maxim în hangar. Ce senzaţie faină mi-a dat. Greu de descris. Pe la 22.30 am urcat în maşină şi pe nişte drumuri mai ferite de nebunia traficului litoral - Bucureşti, am ajuns pe A2 şi, pe la 3 dimineaţa, acasă. Cam asta este povestea experienţei Tuzla. Aş repeta tot ce am făcut acolo oricând. mai ales zborul, pilotajul şi fotografiatul din aer. Uauuu!