Zdravo!

Zdravo, dobar dan, hvala lepo, cam asta aud de vreo şase - şapte ore, de când am ajuns la Beograd. Da, Beograd, pentru că în Timişoara mea natală aşa îi spune, Beograd, nu Belgrad. Când conlucrează CFR-ul din .ro cu cel din .yu iese deranj mare. Adică doi proşti se pun pe treabă. Şi le reuşeşte din plin. După ce că trenul face 12 ore de la Bucureşti la Beograd, a mai avut şi aprope patru ore întârziere. Aproape 16 ore o distanţă de vreo 750 de km. Damn, bicicleta era o soluţie demnă de luat în seamă. Noroc că am venit la vagonu de dormit şi am stat singur în garsonieră. În fine. Am ajuns la hotel... ca să fiu amabil cu ei. E o variantă foarte alternativă de hotel. Model străbun şi renovat ultima dată acu vreo trei secole. Măcar e în centru.
Despre Beograd am numai cuvinte de laudă. Curat, bulevarde adevărate, largi, foarte rar vezi câte o hârtie pe jos. Oamenii foarte amabili. Dacpă îi întrebi ceva şi nu ştiu întreabă pe alţii, şi tot îţi răspund. Şi vorbesc engleza. Sârboaicele... majoritatea sunt delicioase. Şi evident că am profitat de amabilitatea lor şi nu mai femei am întrebat unde e hotelul, unde e Beograd Arena şi Sava Centar.
Acum sunt într-una din multe săli de presă. Sunt meseriaşi sârbii la organizare. Am fost acum câteva săptămâni la Summit-ul NATO şi pot să vă spun că sârbii au făcut ceva asemănător. Dion ce am aflat de la organizatori, 2.500 de jurnalişti şi 1.500 de voluntari. Gata, acum am confirmarea, Nico şi Vlad s-au calificat în finală!