Două minute şi opt secunde

Cuvinte puţine rostesc, reportajul este mai grăitor. M-am uitat o singură dată la el şi m-am amuzat puţin. Nu mă cunoşteam în ipostaza asta, de intervievat, de om dat la TV. Interviul a apărut pe Romantica şi mi l-a luat o colegă de trust, de la Romantica, în ziua în care am avut vernisajul expoziţiei cu care v-am tot stresat. Am filmat peste 20 de minute şi asta este ceea ce a intrat pe post, fără burtieră şi alte elemente care încarcă imaginea, uneori inutil. Două minute şi opt secunde surprind doi ani din viaţa mea. Eram puţin stresat că mă gândeam la vernisaj, care era peste mai puţin de o oră. Am avut şi un mic incident. Trebuia să mergem cu o maşină de la redacţie, dar a făcut pană. Am filmat şi, în timpul ăsta, trebuia să ajungă o altă maşină, mai ales că lucrurile se întâmplau în parcarea din faţa Garsonierei Presei. Pe la şi 20 am plecat la autobuz, în ideea de a merge cu autobuzul şi metroul. Până la urmă, am mes o parte din drum cu o altă maşină de la redacţie şi cu metroul. Colega şi cameramanul au venit cu maşina şi au întârziat 40 de minute. Cam aşa se circulă prin Bucureşti. Vreau să îi salut şi să le mulţumesc şi colegilor din grupul de fotografie de pe yahoo. Fără ei nu ar fi existat acest interviu, pentru că nu aş fi expus.Nici nu ştiu cum să spun, dacă e amuzant sau doar dezamăgitor. Expoziţia a dispărut după o zi şi jumătate. Toate cele 40 de lucrări.Şi încă nu am aflat de ce. de fapt, ştiu. Am expus în ţara greşită. Dupa multe chinuri am reuşit să uploadez interviul pe contul de pe trilulilu. Have fun :)