Jazzy night

Îmi face mare plăcere să fac o recomandare de club de jazz şi piano cafe. De fapt, nu se limitează doar la genurile astea, merg mult mai departe. Meniul cultural îl aveţi aici, iar recomandarea mea este să mergeţi măcar odată. După ce încercaţi locul, o să vedeţi că vă doriţi să reveniţi. Am mers acolo de două ori. Prima dată a fost la inaugurare şi mă întrebam de ce m-au invitat oamenii ăia acolo. Erau personaje dintr-o lume căreia nu-i voi aparţine niciodată, cea mondenă. Muzica a fost pe placul meu, dar personajele nu. Săptămâna trecută am vizitat locul din nou şi a fost cu totul altceva. Am băut un coctail foarte bun care avea în compoziţie o plantă care-mi aducea aminte de ceaiurile din copilărie. Nu reuşesc să-mi amintesc de la ce plantă venea gustul. În fine, cert este că mi-a plăcut. Locul de fapt nu este un cuib de mondenităţi, ceea ce e bine. Măcar cluburile de jazz şi piano să ni le lase neîmbâxite. Doritorii de băuturi fine şi fumătorii de trabuc se vor simţi ca în Rai, dar trebuie să ştie că nu sunt la preţ de cinzeacă la buticu de la colţul străzii. Au tot ce le trebuie pe un fond muzical de calitate. Nu mai spun nimic altceva, doar că iubitorii de jazz şi lounge nu vor regreta dacă merg în XO Piano Cafe. Găsiţi locul acesta pe Schitu Magureanu, foarte aproape de Podul Izvor.

Sar aşchiile din limba asta de lemn

Ia uitaţi ce titlu are o ştire de pe fluxul agenţiei NewsIn, cea la care am lucrat timp de doi ani. Vă rog să mă credeţi că nu semnalez titlul acesta cu răutate. Pur şi simplu, este limbaj de lemn. Sar aşchii, nu alta! "Primele tipărituri din Ţările Române au fost aduse vederii publicului la Muzeul Cotroceni" Vă dau şi primele trei paragrafe dintr-o ştire foarte foarte lungă. Nu vă sună a propagandă electorală? "Expoziţia "Macarie şi urmaşii săi", inaugurată la Muzeul Naţional Cotroceni, a constituit, pentru preşedintele Traian Băsescu şi Patriarhul Daniel, un prilej de evocare a ieromonahului Macarie, autorul Liturghierului, prima carte tipărită, acum 500 de ani, în spaţiul românesc.
Şeful statului s-a declarat bucuros că împlinirea a 500 de ani de la prima carte tipărită în Ţările Române este celebrată şi la Muzeul Naţional Cotroceni, "în spaţiile care s-au păstrat din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, fondatorul aşezămintelor de la Cotroceni şi mare susţinător al tiparului românesc".
Şeful statului a prezentat un curs succint de istoria literaturii române vechi - evoluţia tiparului în spaţiul românesc după apariţia în anul 1508 a Liturghierului în limba slavonă de către ieromonahul sârb Macarie. "Macarie a fost cel care a inaugurat astfel cultura tipărită în Ţările Române. Eforturile sale au fost urmate şi dezvoltate în sensul unităţii de limbă, spiritualitate şi cultură românească înainte ca acest sens să fi fost configurat politic. Rapiditatea cu care tiparul s-a răspândit mai ales în Occident a fost remarcabilă, este cu atât mai demnă de laudă iniţiativa domnilor români de a susţine în ţările Române această invenţie care a revoluţionat lumea culturii. Este în acelaşi timp o probă a relaţiilor care existau atunci între Ţările Române şi Occident", a arătat şeful statului."

Remember Ace of Base

O imagine de la condferinţa de presă a suedezilor de la Ace of Base.

Transport local în Sinaia

Fotojurnalism

Am primit azi, via Bogdan I. Stanciu, coleg din grupul de fotografie, un scurt metraj cu o poveste dramatică din fotojurnalism. Uite, de asta nu poate oricine să fie fotojurnalist adevărat. Impresionant!

Muzică, nu vorbe

Îmi face plăcere să vă recomand un duet pop-rock acustic. Ea, Alexandra, îmi este şi colegă de scârbici, dar nu de asta o recomand, ci pentru vocea şi muzica faine cu care apare pe scenă. Aveţi un videosclipici

Alexandra Ivan si Alec Şandor www.monden.info
Vezi mai multe video din Muzica » dacă dai căutare Alexandra Ivan şi vă mai dau un link. Vă invit să-i votaţi aici. Trebuie să vă faceţi cont pentru a-i putea vota. Durează puţin. Merită!

Loterie rusească

Poate vreţi să aflaţi cum aleg ruşii numerele la loto. E demenţăăăăăăă!!!

Reclame care nu plac CNA

Luaţi de aici trei variante de reclamă la Folten care nu au plăcut de nicio culoare membrilor CNA. Şi pentru că nu le-au plăcut, le-au oprit de la difuzare. Simplu, nu? De asta ar trebui să se intre în CNA în urma unui concurs de competenţă, nu a unei numiri politice.

Sunt prost de Sting!

Iupyyyyyyyyyyy! Iiiiiihhaaaaa!!! iba-iba, andre-andre! Vine Sting din nou la Bucureşti!!! Ştirea este aici. Restul se va petrece în data de 10 februarie, la Sala Palatului. Aveţi aici link la una dintre cele mai frumoase piese interpretate de Sting. Cine mai vine?

Uite, de asta sunt mândru că-s timişorean

Dacă cineva se mai întreabă de ce ţin eu cu Poli şi de ce sunt atât de mândru că sunt timişorean, răspunsul este aici. Prima imagine este fotografie, clipul este sub. Ascultaţi ca să înţelegeţi. Am fiori de câte ori văd imaginile alea. De asta nu ne va putea învinge niciun sistem, oricât de corupt ar fi. O singură precizare: nu acesta este imnul lui Poli. Imnul nostru este "Zi cu soare fără soare". SUNTEM UNIŢI ÎN DRAGOSTEA PENTRU POLI ŞI TIMIŞOARA!

GSP TV ne crede proştii campionatului

Ia ascultaţi aici ce proşti ne cred şmecherii de la GSP TV. Au difuzat imagini dintr-un meci de fotbal, nici nu contează care, atenţie: DIN GREŞEALĂ! Nu-i aşa că suntem proşti şi credem? Trist este că membrii CNA chiar sunt proşti şi i-au crezut sau s-au făcut că îi cred. Singura pedeapsă primită de GSP TV a fost o somaţie publică, adică o scrisoare şi obligativitatea de a prezenta câteva secunde pe ecran un text. Directorul general al Antena 1, Dan Matiescu, a recunoscut această greşeală, însă i-a rugat pe membrii CNA să ţină cont de faptul că acest lucru nu a fost făcut intenţionat şi, de asemenea, să ţină cont şi de faptul că TVR nu a fost prejudiciat, având în vedere că meciul a fost difuzat la o oră la care audienţa a fost zero. Matiescu a spus că GSP TV a avut dreptul să transmită în direct acest meci, însă nu a avut voie să difuzeze secvenţe ulterioare desfăşurării meciului. României a învins cu 5-0 Lituania, într-un meci din preliminariile Campionatului European de fotbal pentru juniori U-17.
LATER EDIT: S-a aflat cine a rupt fotografiile. Ia ascultaţi aici ce am primit pe grupul de fotografie: firma de curatenie a dat jos fotografiile, ciudat este ca numai fotografiile, alte afise, jegoase si rupte, ramanand la locul lor.
Rămâne cum am stabilit mai sus.

ANTI ROMÂNIA!!!

Vă previn încă de la primele cuvinte că acesta este un mesaj dur, fără menajamente pentru tot ceea ce înseamnă România şi românism. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt român - ortodox şi nu am pic de sânge unguresc sau de altă naţionalitate, din păcate. Asta ca să nu se gândească cineva la influenţe iredentiste sau de alt fel. După cum ştiţi, fac fotografie. Uneori mai bună, alteori mai proastă, cum mă pricep. Din când în când, o mai şi expun. Alături de colegii din grupul de fotografie de pe yahoo ne mai băgăm şi noi în seamă, prin canale, că aşa se poartă unii dintre cei care ar trebui să treacă pe lângă fotografii măcar, dacă nu vor să le privească. Aşadar, din când în când, expunem la metrou. Aşa s-a întâmplat şi sâmbătă, când Marea Stână, că altceva nu este Bucureştiul, a serbat 549 de ani de la prima atestare documentară. Satana ne pune să cheltuim timp şi bani, că pasiunea nu o mai punem la socoteală, pentru a ne expune fotografiile. În ţara asta de căcat, în lătura asta de Românie, în afară de a da cu toporu în capul celorlalţi, de a asculta manele la maxim, de a vandaliza tot ce ne iese în cale, de a-i agresa pe ceilalţi şi de a face orice rău posibil, nu se poate face altceva. Am vernisat expoziţia sâmbătă la ora 18.00 şi luni dimineaţa, pe la ora 6.00, am semnale că încă mai existau cele 20 de fotografii. Până la ora 11.00 când am trecut pe acolo nu mai era nicio lucrare. TOATE au fost rupte. M-am enervate atât de tare când am văzut asta încât nici nu am mai putut să citesc. Am băgat cartea în geantă şi am avut nevoie de câteva ore să mă calmez. Nu este prima dată când se întâmplă asta. Din prima serie de fotografii de la Dristor 1 nu ştiu dacă a mai rămas vreuna ne ruptă. Din a doua serie au fost vandalizate câteva, iar din a treia serie nu ştiu dacă a fost distrusă vreuna. Să revenim la oile, vacile, maimuţele şi piţipoancele noaste. Luni, când m-am întors de la redacţie, m-am abătut pe la biroul miliţienilor din staţia de metrou Piaţa Victoriei. După primele schimburi de replici mi-am dat seama că viaţa a fost extrem de dură cu unii, cum ar fi miliţienii. Să nu vă mai luaţi de bietul e-Vanghelie. E trist, dar nu singurul. Nici miliţienii nu sunt mai prejos. Reproduc din discursul miliţianului cu care am vorbit: “care este, care noi nu ni s-a spus să păzim şi afişele alea, cum ar veni. Uitaţi, afişul ăla de pe stâlp, care se vede de aici, ne mai uităm la el. De afişele alea nu ne-a spus nimeni de ele. Nu sunt în grija noastră”. Evident că mi-am pierdut orice nădejde că pot purta un dialog cu gărcicu’. Am mers împreună pe peron şi i-am arătat unde au fost 20 de fotografii. A spus că a mai fost unul dintre colegi pe acolo şi că l-au trimis la Piaţa Unirii, unde o fi Manhattanul miliţiei, probabil. Individu mi-a mai şi spus că, pe lângă miliţie, mai sunt şi nişte firme private însărcinate cu paza staţiilor de metrou, nu doar a metrourilor. Contează? De fapt, în jegu ăsta de lătură numită România nu contează decât câţi bani ai şi cât de şmecher te dai. Subcultura a pus stăpânire pe tot. Intenţionez să fac un experiment. Printez zece fotografii făcute de mine şi le lipesc pe pereţi într-un grajd populat cu vaci şi boi, să văd cât rezistă. O altă idee ar fi să fac o expoziţie într-un sat îndepărtat de Marea Stână. Să vedem dacă există vreo diferenţă între primatele care trăiesc în Marea Stână şi ţăranii care trăiesc într-un sat. Pentru ţara asta există o singură şansă: aruncată în aer, o săptămână foc de napalm, ras 10 metri sub pământ, repopulată cu suedezi şi norvegieni şi reconstruită din temelii. Altă variantă nu există! Vă rog să mă înjuraţi şi pe mine ca şi pe Sabin Gherman, semnatarul textului „M-am săturat de România”. Dacă vreţi şi alte motive pentru care m-am săturat de căcatu ăsta de ţară, luaţi de aici: Năstase, Iliescu, Băsescu, Hrebenciuc, Remeş, Mitică, Mircea Sandu, Piţurcă, Iorgulescu, Prunea, Lupescu, Becali, Borcea, Minune. Şi lista este deschisă. Vă invit să o completaţi: LATER EDIT: înregistrarea unei ştiri difuzate pe Radio România Cultural.

Cum mai marcam noi cu creionul Timişoara, Sibiul, Braşovul, Baia Mare sau Constanţa prin şcoala generală... Vă mai amintiţi de hărţile acelea cu gaură în dreptul oraşelor? Erau din plastic şi costau foarte puţin. Fiecare avea una. Îmi amintesc că o mai şi aruncam prin clasă, ca pe cercul de frisby. Cum mai marcam noi conturul .ro cu creionul. Ce naşpa era când mişcam harta şi trebuia să refacem sau să ştergem cu guma urma de creion. Offf, ce amintiri frumoase. Probabil că vă întrebaţi ce m-a apucat, ce m-a făcut să scriu despre acea hartă. Ei bine, am revăzut harta aia ieftină din plastic într-un loc în care nici nu visaţi. Eram la un party în Hard Rock Cafe, invitat de Prima TV, când a apărut o colegă de trust cu o pungă din plastic din care se întrezărea o hartă dinasta. Evident că i-am cerut-o să îi fac câteva poze. Aşa mi-am amintit de cordeluţă, matricolă, harta din plastic şi ce mare şi agăţată de un suport la tablă, la care am învăţat geografia .ro şi a lumii, şi de multe altele. Hai să vedem de ce îşi mai aminteşte fiecare dintre voi din şcoala generală. Scrieţi măcar două-trei obiecte de care vă amintiţi. Sau spuneţi o poveste.

Ne vedem în Victoriei

Lumeee, lumeee... coborâm din nou la metrou să ne expunem. De data asta ajungem mai în centru, adică pe peronul de la Victoriei, direcţia de mers spre Romană. De această dată, tema este "Dambovita apa dulce, cin' te bea nu se mai duce....", ca să citez exact titlul de pe afiş. Expoziţia este legată de numărul 20. 20 de fotografi, 20 de lucrări, 20 septembrie - 03 octombrie este perioada, 20 septembrie ziua Bucurestiului. Anul acesta se implinesc 549 de ani de la prima atestare documentara a orasului, in perioada lui Vlad Tepes. Vernisăm sambăta 20 septembrie, spre înserat, adică la ora 18.00, şi vă aşteptăm cu drag.

Alt burlac Hara predă armura

No, dragi prieteni, aflu că încă un membru Hara renunţă la burlăcie. După Iulian, care a şi ieşit din trupă între timp, solistul trupei, Flavius, şi-a luat inima în dinţi şi inelul în mână (cât să-l pună pe degetul alesei :)). Le doresc, lui şi Mirelei, fericire fără margini. Cei doi au deja o mlădiţă, cum scrie în invitaţie, pe Sofia - Maria. Evenimentul se petrece în frumoasa cetate a Sighişoarei. Restul scrie în invitaţia de nuntă, care are un text foarte fain: "Lume, lume, să ştie tot natul!!După ceasuri, leaturi, veacuri de straşnikă iubire, io, Flavius von Hara, demn urmaş al familiei Buzilă Dumitru şi Mărioara, hotărâtu’m’am fără îndoială, laolaltă cu mlădiţa Sofia-Maria, chipeşul Ştefan şi neamul nostru îndestulat, să mă însoţesc în lumea asta cu frumoasa mea Mirela, fiica familiei Girea Aristotel şi Irina, prin legământ de cununie! Bucuroşi am fi să vă alăturaţi alaiului din a VI-a zi a lui Răpciune în Cetatea Sighişoarei unde, către ceasul al XVI-lea, rosti’vom DA la Sfatul Popular, apoi cu credinţa în faţa lui Dumnezeu la Biserica Veche din Corneşti, în ceasul al XVII-lea! Mare ospăţ va urma, cu vinuri alese, bucate din străbuni, muzici cu menestreli vestiţi şi dansuri până la cântatul cocoşului în Crama Veche a Cetăţii! Pentru a se săvârşi toate acestea noi I-am rugat şi I-am numit pe nobilii Lăcrămioara şi Gheorghe Păcurar şi Monica şi Paul Szekely să ne încununeze şi domniilor voastre să vă vestească şi să atârne pecete. Am zis! Flavius şi Mirela".

Experienţa Tuzla

Uuuuiiihhhhaaaaaa, faină experienţă am trăit uichendu' trecut. Deşi am plecat de la lucru cu strâmbături din nas din partea unora şi pe drum mi s-a rupt o roată de la troler, restul a fost excelent. Am ajuns rapid la gară de unde foarte rapid am prins un microbuz care face transport pe ruta Bucureşti - Constanţa. Am ajuns seara la Tuzla şi am găsit aerodromul destul de repede. Am făcut rapid cunoştinţă cu restul băieţilor din grupu' de fotografie şi de aici până la un uichend fain nu a mai rămas nici măcar un pas, era deja făcut. Nu am dormit deloc în prima noapte. Deşi am obişnuinţa concediilor montane făcute în cort, nu a fost chip să adorm într-un cort cu alte cinci persoane, dintre care două sforăitoare :). E, asta e. Partea interesantă este că sâmbătă nu m-am resimţit deloc. Aici începe show-ul. Am avut mare noroc şi m-am lipit se un zbor cu avonul acela care trage bannerul pe litoral, unul fără portanţă (asta înseamnă că dacă se opreşte motorul... ceau, gata, te înfigi în nas). Nu visam să dureze 100 de minute, dar a fost mult mai bine decât speram. Pilotul, domnu' Victor, un tip foarte de treabă, m-a întors pe toate feţele cu avionul, mai ales că a văzut că nu am nicio problemă. Am zburat Tuzla - Constanţa- Agigea şi retur până în Vamă, după care ne-am întors la Tuzla. Am văzut o grămadă de vile de jemcheri, singurul submarin al flotei româneşti, porturi şi tot litoralul. A fost betiallllllll. Cireaşa de pe tort a fost când m-a lăsat să pilotez avionul. Iiihhhaaaaaa... super senzaţie!!! Săracu' om nu ştia că am avut deja accident cu role, bicicletă, sanie, saltea gonflabilă pe râu de munte, scuter, maşină, tramvai şi autocar. Îmi lipsesc trenul şi avionul din palmares, dar nu mi-am pierdut speranţa :) Ce puteam să îmi doresc mai mult decât să fac poze din avion şi să mai şi pilotez. Merci mult, domnu' Victor! Respekt maxim! Apropo, să duceţi avionul cu bine până în primul uichend din septembrie :) După experienţa din aer, a urmat alta, pe pământ. A început show-ul aviatic pentru care mersesem la mare. Am făcut o grămadă de poze. Unele chiar faine, dacă ar fi să mă iau după reacţiile primite. Bere, baie, soare, avioane, poze, pilotaj, redbull - cam ăsta a fost meniul întregului week-end. Sâmbătă noapte am dormit în Vamă, unde ne rezervaseră gazdele de la Aerodromul Tuzla trei camere. Da, am spus bine că am dormit. Chiar am dormit. Duminică dimineaţă am servit ceaţă, dar meniul a durat până pe la vreo 11-12. După ce s-a ridicat ceaţa am avut parte de a doua surpriză frumoasă tradusă printr-un zbor. De data asta am fost trei fotografi şi a durat numai vreo 30-40 de minute, nici nu mai ştiu. Unul dintre noi nu a prea făcut faţă dixtracţiei şi a cam suflat în pungă, precum aurolacii. Săracul, i-au trebuit două zile să-şi revină. Evident că am profitat şi am mai tras nişte cadre din aer. Trebuie să-i mulţumesc şi lui Despinel, care mi-a oferit un obiectiv fisheye, cu care am tras câteva cadre care îmi plac. Seara s-a încheiat cu un party pe aerodrom şi cu Metallica la maxim în hangar. Ce senzaţie faină mi-a dat. Greu de descris. Pe la 22.30 am urcat în maşină şi pe nişte drumuri mai ferite de nebunia traficului litoral - Bucureşti, am ajuns pe A2 şi, pe la 3 dimineaţa, acasă. Cam asta este povestea experienţei Tuzla. Aş repeta tot ce am făcut acolo oricând. mai ales zborul, pilotajul şi fotografiatul din aer. Uauuu!

MINUNEA de a fi mamă

Vă invit să citiţi aici unul dintre cele mai emoţionante texte pe care l-am citit în viaţa mea. În războiul sexelor, este 3-0 pentru femei. Este maximum de fericire pe care o poţi trăi în viaţă. Atât am de spus.

Cred că nu i-a plăcut şcoala

Material din plin pentru cârcotaşi şi cronica perlelor din televiziuni. După carboteleviziunile Naţional TV şi N24, le livrez marfă chiar de la ei din ogradă. Colegul lor, reporter de meserie, şi-a amintit de diriginta din liceu chiar în timpul unei transmisiuni în direct. Ascultaţi ce urări de bine îi face dirigintei. Materialul a ajuns la mine via (Elena LATER EDIT: via Alina Oprea) şi îi mulţumesc pentru atenţie.

Popcorn mobil

Vă mai amintiţi cum se făceau floricelele de porumb pe vremea când nu avem tot timpul curent, cu atât mai puţin internet de mare viteză? Erau cuştile aceela din plasă foarte fină plimbată pe o şină metalică deasupra jarului. Ce mai săreau floricelele şi ce miros îmbietor! Uitaţi metoda. Uitaţi de tigaia plimbată pe aragaz, uitaţi şi de punga de popcorn specială pentru microunde. Toate sunt metode străvechi, din preistoria civilizaţiei. Japonezii, cine naiba putea să descopere asta?, au găsit o metodă la îndemâna oricui. Vă invit să o vedeţi aici şi să vă spuneţi părerea. Nu vă mai miraţi dacă miroase a creier încins când vorbiţi la molecular.

Hiroşima, mon amour

Da, aţi citit bine, Hiroşima, cu ş nu cu sh. Dacă la teveu aşa se zice, înseamnă că aşa e corect. Televiziunile carbogazoase N24 şi Naţional TV au difuzat miercuri o ştire referitoare la comemorarea a 63 de ani de la bombardamentul de la Hiroshima. Este chiar atât de greu să-l întrebi pe vecinul gogule şi să vezi cum se scrie numele unui oraş în care americanii au aruncat prima bombă nucleară? La o simplă căutare primeşti multe rezultate foarte concludente. Scuzaţi calitatea cam tristă a imaginii, dar tembelizorul meu este model mai vechi. Cred că nu mai este nimic de spus.