Le-a fluierat trenul în redacţie

Scriu în acest moment un material despre publicaţiile companiilor de călătorii (Tarom, Blue Air etc.) şi am dat peste revista InterCity Magazin. Îmi este greu să înţeleg cum a putut cineva să scrie PR în halul în care au făcut-o ei. Practic, au scris exact cum se aude... Oamenii mai au o greşeală mare: au pierdut pe drum un "r" din numele revistei. O fi printre traverse. Incredibillllllll!!!! Probabil că iau bani frumoşi de la CFR pentru asta. Ce să mai spun?

ProSport la extreme

Am citit vineri în ProSport două materiale duse spre extreme. Unul în direcţia bună, celălalt sfidând orice logică. O să încep cu cel imbecil. Iată ce spune cotidianul de sport despre echipamentul Barcelonei! Este un articol nesemnat, astfel că cei care şi-au exprimat opinia la finalul materialului nu au ştiut pe cine să înjure. Sunt de acord cu majoritatea celor care au taxat oligofrenia celui care a putut scrie aşa o inepţie, eu fiind unul dintre ei (am semnat Catalink). La scurt timp după ce am citit imbecilitatea aia, am avut bucuria să descopăr un articol scris şi documentat mult mai bine decât primul. Chiar dacă subiectul mă doare, acel rezultat rămânând unul dintre cele mai ruşinoase ale echipei mele favorite, amicul Lucian Lipovan m-a făcut încă o dată să mă mândresc că sunt timişorean.

Fani Depeche Mode, nu disperaţi

După ce Depeche Mode au anunţat anularea concertului de la Bucureşti, fanii au intrat în fibrilaţii. Totuşi, cred că nu e cazul să disperaţi. O sursă de-a mea îmi spune că există discuţii între organizator şi trupă pentru reprogramarea concertului pe 7 iunie. Informaţiile oficiale sunt acestea, dar io cred că nu e cazul să vă rupeţi hainele de ciudă. Oricum, DM nu sunt Sting, deci nu e niciun motiv de lăcrimare :) De altfel, nici nu pot să spun că îmi pare rău de Emagic. Îmi amintesc doar mizeria făcută la concertul Rolling Stones (LATER EDIT: un "anonim" îmi atrage atenţia că Rolling Stones au fost aduşi de Events, nu de Emagic. Am îndreptat greşeala, dar golănia rămâne), când am murit de sete din cauza imbecilităţii organizatorilor. Să li se usuce gâtlejul după profit!

Prietenul meu cu ochiu' pe stele

Am mai mulţi prieteni, cred, dintre care câţiva sunt pasionaţi de fotografie. Unul dintre ei, Laurenţiu, a pus pe picioare o expoziţie de fotografie cu temă astronomică. Având în vedere că trăiesc în Bucureşti, nu ştiu dacă voi ajunge, dar vă îndemn să mergeţi. Merită. Informaţiile necesare sunt în afişul evenimentului. Bravo, Laurenţiu, nesperată baftă îţi urez!

Mulţumesc, Tolo

Am scris în Adevărul de azi un material despre un mod alternativ de a face publicitate. Am vorbit, printre alţii, cu Cătălin Tolontan. Se pare că i-a plăcut materialul pentru că a scris un post pe blogul lui despre el. Merci!

Le joacă imaginaţia în deplasare

Vestea că Mircea Rednic ar putea să părăsească banca tehnică a lui Dinamo pentru un contract în Belgia le-a aprins scânteia (vitezei) celor două mari ziare de sport din .ro. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre imaginaţie, care pare că le joacă în deplasare sau este accidentată. Ambele publicaţii au dat acelaşi titlu în online. Gazeta a dat informaţia la 17.35, ProSport a ieşit cu un minut mai târziu. Băieţi, mai antrenaţi-vă!

Folkul intră în HRC

Iulian Udrea, fost membru al trupei Hara, face ce vrea muşq lui de muzician joia în Hard Rock Cafe. Şi vă asigur că muşq lui ştie ce face. Joia aviatoare, în 30 aprilie, începe o minunată serie de concerte: “Seara cu folk” la Hard Rock Cafe. Duelul dintre Vintilă şi Baniciu, ambii Mircea, începe pe înserat, la ora 20.00 şi este primul dintr-un şir pe care personal îl doresc foarte lung. Aştept cu nerăbdare Chilian, dar asta este problema mea. Aşadar, joia, pe înserat, năpustiţi-vă în HRC. Folkiştii cântă!

Guvernatorul vine pe înserat

UPDATE:
Revin cu informaţii proaspete despre fostul jupân din Delta Dunării. Emisiunea prezentată de Liviu Mihaiu la Realitatea TV va ieşi dumincă pe sticlă. Conform surselor din trustul lui Vântu, emisiunea intră în grilă pe înserate, la o oră la care "şi vara este întuneric". Este foarte probabil ca Mihaiu să-i ia locul lui Turcescu, de la ora 22.00.

Bijuteriile Mădălinei

În prezentarea pe care şi-o face pe blog, Mădălina spune că i-ar fi placut să cânte, dar n-a avut voce, i-ar fi placut sa picteze, dar n-a avut talent. A descoperit însă "jocul cu FIMO: amestecul culorilor, bucuria modelarii, placerea asamblarii si combinarii margelelor, iar la final, satisfactia de a da viata unei bijuterii."
Mădălina este un om obişnuit, dar face lucruri neobişnuite. Neobişnuit de frumoase. Le face manual. Mădălina are şi blog. Ne-am cunoscut profesional, dar ne-am împrietenit şi avem o amiciţie care a trecut dincolo de relaţia PR-jurnalist. Hobbyul ei nu prea are legături cu meseria, ceea ce se întâmplă des. Postul acesta este o surpriză pe care voiam să i-o fac de mult. Am reuşit de-abia acum. O poate considera cadou de Paşte. Habar nu are că încerc să o promovez şi în acest mod. Intraţi, vedeţi, admiraţi şi, dacă vă place, cumpăraţi. Merită!

Să spargem betonu din Vamă!

Primul drum în Vamă. Primul de anul ăsta. De fapt, a fost primul drum la mare. A fost minunat. Cu Vama, Vama Veche (trupa) şi Chilian. Am luat micul-dejun în Vamă. Pe plajă. Ce bine a fost! M-am întristat când am văzut plaja betonată în Vamă. Cine draku să meargă cu bicicleta prin Vamă? E o imbecilitate şi o furăciune a celor care au comis nenorocirea asta. Aşteptăm "cu drag" McDonald's şi KFC. În fine. Să spargem betonu' din Vamă!

Concurs foto Epson

Postul acesta se adresează în special pasionaţilor de fotografie. Am dat Copy/Paste (fericit!) la textul anunţului:
Epson lansează concursul de fotografie „PE LOCURI! FII GATA! PRINT!”
Epson, lider la nivel mondial în realizarea de produse inovatoare în domeniul imaginii – imprimante, proiectoare şi LCD-uri, lansează, în perioada 15 aprilie-15 mai 2009, concursul de fotografie „Pe locuri! Fii gata! Print!”, adresat fotografilor profesionişti şi pasionaţilor de fotografie.
Participanţii sunt invitaţi să îşi înscrie lucrările pe pagina web a competiţiei, www.concursfotoepson.ro, la una dintre cele trei secţiuni: peisaj, portret, temă liberă. Lucrările vor fi evaluate la sfârşitul perioadei de înscriere de către un juriu din care fac parte fotografi recunoscuţi precum Dinu Lazăr, Simion Buia, Francisc Vaida, Bogdan Panait.
Pe lângă notorietatea de care se vor bucura fotografiile, participanţii la concurs au posibilitatea de a câştiga premii substanţiale. Câştigătorul locului I va fi recompensat cu o imprimantă foto profesională A2 Epson Stylus Pro în valoare de 4112 RON. Renumitul fotograf Dinu Lazăr îi va împărtăşi artistului fotograf clasat pe locul al II-lea din cunoştinţele şi trucurile sale în cadrul unui workshop special - „Fotografia şi miracolul printării”. Câştigătorul locului III îşi va putea stoca fotografiile pe un Multimedia Viewer Epson P-4000 cu memorie de 80GB, în valoare de 1974 RON.

Toţi fotografii înscrişi în concurs beneficiază de o reducere de 10% la achiziţia, prin magazinul F64, a mai multor echipamente foto profesionale Epson - imprimanta Epson Stylus Photo 1400, imprimanta Epson Stylus Photo R1900, imprimanta Epson Stylus Photo R2880, imprimanta Epson Stylus Pro 3800 şi Multimedia Viewer-ul P-6000.

În plus, 50 dintre fotografiile participante la concurs, selectate de către juriu, vor fi tipărite pe suport Fine Art la cele mai înalte standarde de calitate a printului, folosind tehnologia Epson, şi vor fi înmânate autorilor.

„Brandul Epson este asociat cu fotografiile de calitate şi, din acest motiv, ne face o deosebită plăcere să fim iniţiatorii sau parte a demersurilor care ţin de promovarea artiştilor fotografi contemporani, recunoscuţi sau în curs de afirmare. Valoarea artistică a unei fotografii se naşte din talentul artistului fotograf de a surprinde realitatea sau imaginarul prin filtrul unor principii estetice, dar şi din posibilitatea de a „întrupa” o idee într-un print perfect, care să nu ştirbească cu nimic mesajul artistic, ci să-l poată reda cu fidelitate şi chiar îmbogăţi”, declară Simona Decuseară, National Sales & Marketing Manager, Epson România.

Epson este lider în producţia de imprimante destinate pasionaţilor de fotografie şi fotografilor profesionişti. Aceştia pot avea acces la cele mai recente tehnologii de procesare a fotografiilor digitale şi îşi pot realiza propria „cameră obscură” pentru prelucrarea şi imprimarea imaginilor în formate variate, de la 10x15 cm până la 64 inci. Imprimantele foto Epson care folosesc cerneala UltraChrome™ au o rezoluţie de listare de până la 5760 x 1440 dpi optimizată pe medii de tipărire adecvate, rezultând imagini clare în culori naturale şi gradaţii fine, păstrând un echilibru perfect al nuanţelor de gri.

Mihaiu, guvernator la Realitatea

Liviu Mihaiu o să aibă o emisiune de seară la Realitatea TV. În curand. Asta spun sursele de pe acolo. Dacă ne luăm după teaser, Mihaiu rămâne "Guvernatorul", dar nu în deltă, ci pe sticlă. Foarte probabil, îl vom vedea pe fostul jupân din Delta Dunării săptămânal pe Realitatea. Emisiunea ar putea începe cam peste vreo 10 zile. Hasta la Realitatea, baby!

... de trei ani...

Trei ani de Bucureşti. Da, în urmă cu trei ani, exact într-o zi de 26 martie, mi-am părăsit oraşul, familia, prietenii, viaţa aş putea spune, şi luam drumul Bucureştiului. Habar nu am dacă asta înseamnă mult sau puţin. Nu ştiu dacă este bine sau dacă este rău şi nici nu cred că mă voi lămuri prea curând. Vorba lui Chirilă: Oamenii nu au timp sa mai fie viteji...unii dintre ei spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a cistigat sau a pierdut. Cert este că anul trecut, când scriam pe blog că am împlinit doi ani de Bucureşti, eram foarte sceptic că va exista şi aniversarea de trei ani. Am venit aici pentru presă, pentru job, dar sunt tot mai puţin convins că preţul pe care îl plătesc merită. Sunt trei ani în care am trecut de la o revistă de agricultură la una de business, după care am făcut doi ani de presă de agenţie, iar de vreo nouă luni fac presă la un cotidian. Nu cred că voi împlini un an aici, se întâmplă lucruri prea neplăcute, dar asta este altă poveste. Sunt trei ani în care am pornit de la dorinţa de a avea un aparat foto (visam la un Konica Minolta Z5 :) ) şi am ajuns la Canon 400 D şi obiectiv Canon 70-200 f4. Dar, mai important decât aparatura, este faptul că am avut câteva expoziţii foto de grup şi că fac asta. Sunt trei ani în care mi-a fost şi bine, dar mi-a fost şi rău. Sunt ani în care am întâlnit oameni minunaţi, şi aici vreau să le mulţumesc lui Brad şi Brăduţ (nu e glumă, deşi aşa pare). Brad m-a adus la Bucureşti, Brăduţ m-a dus la NewsIn. Ambii m-au ajutat moral, financiar când am avut nevoie, psihic, cu sfaturi şi cu tot ce au putut. Plecăciuni. Să ştiţi că am oferit mai departe ajutorul vostru. Cred că aşa este cel mai bine. În Bucureşti am trăit o poveste înălţătoare cu Irina, căreia îi mulţumesc pentru toate clipele minunate pe care le-am trăit împreună. Anii aceştia m-au făcut să scriu asta şi asta şi mi-au adus multe drumuri spre mare, cu Chilian şi Vama în vene. Dar sunt şi ani în care dădeam şi cinci telefoane într-o zi pentru a găsi pe cineva cu care să beau o bere. Şi nu găseam. Nu puteam spune precum Vama: „...în Dristor ai pe cineva”. Cert este că pentru mine „acasă” tot Timişoara înseamnă. Şi aşa va fi pentru toată viaţa. Promit! Deşi sunt de trei ani aici, prieteni adevăraţi tot la Timişoara am. Puteţi spune că sunt un neadaptat sau că nu sunt sociabil. Nu mă interesează pentru că nu este aşa. De fiecare dată când vine câte un prieten din Timişoara, iau o gură de prietenie. De ceea ce înţelegem noi prin prietenie. Revenind la Bucureşti, îmi este destul de greu să privesc înainte şi să anticipez puţin viitorul. Îl văd cam în ceaţă. Va continua?

Aşteptând avionul de Bucureşti

Că pe om nu e bine să-l laşi să stea, fiindcă îi vin idei, este deja ştiut. În armată, spre exemplu,ţi se dă tot timpul ceva de lucru, ca să nu stai. Stai, începi şi te gândeşti. Gândeşti, adică îţi vin idei. În armată, cam toate ideile care îţi vin sunt nebunii. Deci nu e bine. În situaţia asta am fost când am plecat la Venezia. Avionul cu care am mers a avut vreo patru - cinci ore întârziere, aşa că am avut timp suficient să ne vină idei. La un moment dat, pe aeroportul din Tmişoara, a fost anunţat avionul care venea de la Bucureşti. Hoapaaaa şi ideeaaaaaa! Puteţi vedea în fotografie despre ce idee ste vorba :)

O mâna ajută pe cealaltă

Haideţi să facem ceva bun împreună! Spre exemplu, să ne gândim cum îi putem ajuta pe copiii mai puţin norocoşi, pe cei care nu cresc în familie, alături de părinţi, ci au o mamă socială. Ceea ce putem face este foarte simplu. Este vorba de a direcţiona cei 2% din impozitul pe care oricum îl plătim către un anumit ONG. Este vorba despre SOS Satele Copiilor. De ce acesta şi nu altul? Pentru că au grijă de copiii orfani, pentru că fac ceea ce trebuie şi, nu în ultimul rând, pentru că sunt membru în AG. Există mai multe astfel de "sate" în care sunt construite case în care locuiesc cate 6-8 copii. De aceşti copii au grijă aşa-numitele "mame sociale". Gică Popescu a fost "ambasadorul" organizaţiei în urmă cu un an sau doi, iar Hara a compus un imn al organizaţiei. Ce trebuie să faci pentru aceşti copii orfani? Să completezi formularul 230 şi să-l depui la circa financiară când depui/trimiţi declaraţia de venit. Atât! MULŢUMESC.

Validation

Turul României în 80 de hosteluri

Întrucât în concediul care tocmai a trecut mi-am propus să-mi plimb cinstitele moaşte prin Transilvania şi Veneţia, ceea ce însemna ceva cheltuieli, am ales variante studenţeşti de cazare. Statul la un hostel are avantaje şi dezavantaje. Pe jumătatea cu avantaje scriem socializarea, costurile mici de cazare (40-50 de lei pe noapte) şi atmosfera prietenoasă (de cele mai mule ori), iar pe jumătatea cu dezavantaje trecem lipsa unui grad mare de intimitate şi, probabil au fost cazuri, eventualele furturi. Eu am bântuit în concediul ăsta în trei hosteluri şi a fost foarte fain în toate. Am şi avut noroc de extrasezon în România şi am fost singur în cameră la Braşov şi la Sibiu. La Hostel Mara din Braşov, care este ţinut de doi fraţi foarte de treabă, ieşeam din curte şi eram în Piaţa Sfatului, adică în buricul târgului. Foarte fain. Condiţii bune: căldură, curat, internet wireless şi linişte. Vă vând un pont: dacă vreţi să mergeţi la Cerb, faceţi-vă rezervare din timp şi intraţi moca la show, pentru că din curte dai direct în piaţă :).
După trei zile de Braşov, m-am mutat la Sibiu. Alt hostel, altă atmosferă faină. La Chess Hostel zici că e casa din Friends. Tot timpul erau prietenii gazdelor (un tip şi o tipă tineri şi foarte faini oameni) în vizită. La subsol au amenajată o cameră în care ascultă muzică şi vizionează filme. Super de treabă şi prietenii lor şi foarte deschişi, mai ales că aveam avantajul de a fi timişorean. Şi aici eşti aproape de Piaţa Mare şi alte puncte de interes. Până în locurile cele mai vizitate de turişti făceam cam 7-8minute pe jos. Îmi place Transilvania pentru că are ceva ce Regatul nu va putea avea niciodată: cetăţile medievale şi austro-ungare, cu arhitectura şi atmosfera de burg şi cu oamenii foarte calzi şi deschişi. Şi relaxaaaţiii, ca să nu spun molcomi :) Clar, acolo timpul trece altfel. Dacă vrei să cunoşti oameni faini, ăla e locul în care trebuie să-i cauţi. Dacă ajungeţi prin Sibiu, obligatoriu mergeţi şi la Muzeul Astra, aveţi ce vedea. Eu am avut noroc să ningă non-stop cât am stat în Transilvania, aşa că la Muzeul Satului "Astra" era un peisaj incredibil de frumos.
Al treilea hostel în care am stat a fost la Veneţia. De fapt, nu a fost un hostel ci o vilă. Super condiţii, iar preţul a fost studenţesc: 16 euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Este adevărat, nu e pe insulă, ci pe continent, cam la 12 kilometri de insulă, dar este foarte fain. Cert este că italienii ştiu să facă turism. Deşi era extra-sezon, Veneţia era plină de turişti de toate naţiile. De la europeni, la nelipsiţii asiatici, nu aveai loc să te mişti. Şi pentru că sunt băieţi deştepţi, s-au adaptat dorinţei de plimbare a turiştilor şi au inventat mici patiserii de unde-ţi iei ceva de mâncare şi mergi mai departe. O felie mare de pizza, cam cât un sfert de pizza de la noi, se vinde cu doi euro. O luai şi mergeai mai departe, nu pierdeai vremea la masă. Sigur, poţi şi să te aşezi la o masă într-un restaurant şi să comanzi o pizza al cărei preţ începe de pe la 7 euro şi ajunge până la 15-18 euro sau paste, dar dura mai mult. Cât despre locuri, nu este mare lucru de spus. Venezia este un "must see"! Străduţele acelea extrem de înguste, casele cu flori la geamuri, magazine şi magazinaşe cât vezi cu ochii, totul este menit să-ţi ia minţile şi banii. Nu exagerez dacă spun că am văzut zeci de mii de măşti veneţiene de vânzare. Siur, unde altundeva să vezi măşti veneţiene de vânzare dacă nu chiar la Veneţia? Am pus pe contul de flickr mai multe imagini din Veneţia şi mai urmează vreo două serii, plus cele din Sibiu şi Braşov.

Cine mai vrea să împrumute bani?

Cred că după ce vezi o reclamă ca asta nu te mai bate gândul să împrumuţi bani de la cămătari. Spotul ăsta mă duce cu gându la reclamele la erdeesh.
Oricum, ideea e faină.

Un deceniu de măreţe împliniri pentru Proconsul

Seară faină de tot în Hard Rock Cafe. Trupa Proconsul, care a marcat un deceniu de activitate printr-un concert, a strâns multă lume. De la Berti Barbera, fost membru al trupei, până la senatoarea aia jegoasă care este cunoscută pentru două lucruri: "ciocu mic, acum noi suntem la putere" şi pentru că i-a aruncat paharul cu apă în faţă unui senator, fapt pentru care a primit aceeaşi răsplată, locul a fost plin. Cam "dezorganizată organizarea", dar trecem peste asta. Prefer să văd că lumea s-a simţit bine, a dansat şi a cântat împreună cu cu Bodo, Robert, Florin şi ceilalţi membri ai trupei. Nu trebuie să te numeri printre fanii înfocaţi ca să te simţi bine la un concert de-al lor. Chiar mi-a plăcut mult şi le mulţumesc (în special lui Robert) pentru seara faină pe care au oferit-o spectatorilor. Am comis şi ceva fotografii la eveniment. Mă bucur că am reuşit să îmi mai plătesc din "datoria" de la Sting Roxanei. Hehe.

Vine o zi în care-ţi iubeşti şeful

Reclama foarte faina. Cam macabră, dar faină. Prea multe cuvinte nu sunt de spus. Când vom vedea şi la noi pe TV spoturi care să facă haz de necaz la modul ăsta? Eu de abia aştept!