Sting, ce eveniment!

Am aşteptat ani de zile un concert Sting. Şi ziua a venit. Pentru mai bine de o oră şi jumătate ne-a teleportat într-o lume mult mai simplă şi mai "spălată" decât cea în care ne învârtim zi de zi. O lume care a existat cu peste patru secole în urmă. Nu o să vă asaltez cu superlative, mai ales că cine mă cunoaşte ştie ce înseamnă Sting pentru mine. A salutat, şi-a prezentat coechipierul, pe Edin Karamazov, s-a prezentat şi pe el ca fiind tipul din spatele bărbii, şi a început povestea intitulată "Songs from the Labyrinth". Când simţea că lumea nu mai are răbdare, mai băga un "Fields of gold" sau "Fragile", dar tot în interpretare elisabetană. Tudor Chirilă spune pe blogul său esenţa: anti-show. Doi oameni pe scenă, în cea mai mare parte a concertului, şase lăute şi o voce. Da' ce voce! Să duci un concert de o oră şi jumătate la aşa un nivel calitativ, nu e puţin lucru. Aş spune ceva de maimuţele de la noi, cele care se cred hartişti, dar nu e cazul să amestecăm verzele cu icrele. Se cuvine să îi mulţumesc din nou Roxanei. Apropo, dacă ai auzi câtă lume şi-a dorit să aibă o Roxana, aşa cum am avut eu... hehehe. Mă bucur mult că, datorită disperării cu care mi-am dorit bilet, a ajuns şi Roxana la Sting. Şi i-a plăcut ce a descoperit. Am mai câştigat un adept :) Ce nu mi-a plăcut a fost numărul mare de invitaţi Enel. Unii dintre ei au mers doar de fizze şi, vorba lui Berty Barbera, să audă inflexiunile din "Desert Rose". Probabil că au plecat dezamăgiţi. Lume multă şi cunoscută la concert, dar nu fac nominalizări. A fost şi ceva pur românesc. Deşi la începutul concertului s-a anunţat faptul că nu e voie să faci poze cu blitzul, tot s-au trezit câţiva cocalari să o comită. Nişte nimeni! Am pus mai multe imagini aici. Închei spunând că au meritat toate eforturile şi toate energiile pus în mişcare ca să ajung la Sting. Şi dacă aţi afla pe invitaţia cui am mers...