Unu' din turmă

Toată viaţa m-am ferit să fiu unu' din turmă. Am repulsie faţă de mulţimile care merg ca oile într-o direcţie oarecare. Toţi ca unu'/ unu' ca toţi. Cam aşa sunt şi ăştia care lucrează "plantă la bandă" prin fabrici de genul IMGB, Solectron sau altele. Unu ia şurubul, îl dă următorului, care îl mai pasează într-o mână, de unde îl înşurubează altul. De asta am şi ales o merserie liberală, jurnalist. Nu ai un program fix, nu te ţine nimeni până la 18.00. Nu ai program dinăla: de la 8 la 4. Cât am lucrat în Garsoniera Presei şi prin alte locuri, a fost bine. Ei, de când cu transferul la Adevărul, lucrurile s-au schimbat dramatic. Şi nu în favoarea mea. Sentimentul ăsta de turmă îl simt cel mai mult când plec de la lucru. Cum în Pipera este concurs de construit-viteză, pe lângă angajaţii cu un anumit status social, care lucrează pe la câte o multinaţională, şi care sunt fericiţii posesori ai unei presupuse brume de intelectualitate, sunt şi foarte mulţi muncitori low level. Şantierişti, ca să spun aşa. Ei, aici e buba ce mare. Vin în valuri, din toate direcţiile, se îndreaptă spre metrou, şi emană băieţii nişte mirosuri de Canal 5, Christian Dihor şi Berexona (pe asta numai timişenii o pricep:)) de te ia cu ameţeală pe la bibilică. În plus, fiind mulţi, putoare creşte şi îmi mai şi dau sentimentul ăla de "unu din turmă". Bleah! Merg în rând cu ei şi îmi imaginez că sunt Winston Smith din romanul distopic "1984" a lui George Orwell sau un personaj din alt roman distopic, "Noi", al lui Evgheni Zamiatin. Brrrrr! Mă consolez, totuşi, cu ideea că glumele alea de autobază şi mirosurile care ar putea fi considerate arme albe nu vin de la mine. Fotografia e luată de la adresa: http://tr3ball.files.wordpress.com/2008/01/astazi-atatia-oameni-s-au-strans-sa-vada-doua-becuri-aprinse-pe-un-fier-numit-brad.jpg