Mănânci aşa bine în fiecare zi?

Asta este întrebarea adresată de un jurnalist străin unei colege de breaslă românce la coctailul oferit de prezidentul Camerei Derutaţilor, Bogdan Olteanu, miercuri, la Garsoniera Poporului, jurnaliştilor acreditaţi la sommeu' NATO. Umilitor, evident. Bine, peisajul îmnpănat cu peşte, fructe de mare, curcani sau pui de o zi, cu globalizarea asta nu mai poţi fi sigur de nimic :), vinuri româneşti şi vodka de import îi oferă o scuză ziaristului străin. Din meniul coctailului nu a lipsit, din păcate, nici Loredana, cu Agurida ei cu tot. A dat-o pe zig-zaga, Ederlezi şi We are the champions, combinate cu ţigănească şi Sanie cu zurgălăi. Un cercetător albanez, fost ziarist, pe care Lori l-a luat de gât şi l-a pus să cânte, era ud după momentul respectiv. Am vorbit cu el şi nu îi venea să creadă că nu e Lori cea mai tare cântăcioasă din spaţiu ăsta mioritic. I-am explicat omului că e cam tristă. Cert este că a rămas mâncare că puteai sătura satul Flămânzi, chiar şi în sistem de bufet suedez.
Pe la 22.00, când în Foaierul Senatului mai rămăseseră puţin peste o sută de persoane, am pornit la vânătoare de jurnalişti străini prin barurile Bucureştiului. Pe Mark Deen, canadian de baştină, lucrător ca jurnalist la Bloomberg Londra, l-am întâlnit la ieşirea din Palatul Parlamentului discutând cu poliţiştii care asigurau paza în zonă. I-a întrebat cum poate ajunge la Caru’ cu bere, dar răspunsul poliţiştilor, într-o engleză tristă, nu l-a prea lămurit. I-am propus să-l conduc până la restaurant într-o plimbare pe jos, mai ales că nu a durat mai mult de un sfert de oră. A acceptat imediat şi, pe drum, s-a arătat impresionat de numărul forţelor de securitate prezente pe străzile Bucureştiului.
Mark s-a declarat stânjenit de faptul că traficul din capitala României a fost bulversat de summit, mai ales prin înfiinţarea acelui culoar unic. Era de aproximativ cinci ore în Bucureşti, deci prea multe opinii nu a putut să-şi facă, dar era impresionat de clădirile vechi renovate, nu şi de Căsoaia Poporului. "Este doar mare", a fost concluzia lui Mark. Probabil că nu văzuse nici stickerul de pe uşa unuia dintre WC-uri, care propovăduia viaţa fără cianuri. Faracianura.ro, mai exact. După o plimbare de un sfert de oră şi un mic ocol, accesul pe multe străzi fiind blocat, am ajuns la Caru’ cu bere. Mark a rămas impresionat de frumuseţea restaurantului şi de atmosfera plăcută. Aici erau deja vreo 20 de ziarişti englezi şi câteva angajate de la Ambasada Britanică din Bucale. Contrar ideilor preconcepute despre englezi, aceştia au fost foarte liniştiţi. După ce au mâncat ceva şi au băut câteva halbe de bere, cu un sfert de oră înainte de miezul nopţii, englezii au plătit consumaţia şi s-au îndreptat spre NH Hotel, acolo unde sunt cazaţi. În linişte, fără să vorbească tare sau să atragă atenţia prin ceva. Apropo de jurnalişti, aproape toţi presarii străini veniţi la somme au peste 35 de ani, spre deosebire de cei români, care sunt mai degrabă sub această vârstă. Maturitate, my friends, maturitate.
După despărţirea de colegii de breaslă britanici m-am plimbat prin zona Bucureştiului vechi în căutarea altor ziarişti dornici de distracţie. Am încercat, pe rând, la Market Caffe, Offside pub, Back Stage, Festival ’39 şi Casa Capşa. Peste tot era gol sau închis. Restaurantele şi cafenelele din Bucureşti nu au reuşit să le atragă atenţia străinilor veniţi la summit. Cel mai probabil, ora 1.00 din noapte i-a prins pe majoritatea jurnaliştilor în paturile de la hotel.