Fotografia, ce nebunie

În ultima vreme sunt tot mai atras de fotografie. Am început să mă dotez tehnic, că intelectual e mai greu :). M-am înscris de curând într-un grup de fotografie pe yahoo şi am mai învăţat câte ceva de la cei mult mai meseriaşi decât mine. Azi am citi mai multe emialuri şi, printre altele, am primit un link spre youtube. E un filmuleţ cu un fotograf de fashion, Bruce Testones. O nebunie de artist. Merită văzut interviul cu el.

Dumnezeu, DJ-ul

Fără prea multe cuvinte, dau link la tot cartieru' la un scurt metraj excelent. Am bunul simţ să nu îi fac critică, nu mă pricep la asta. Ce arată filmul ăsta ar fi frumos dacă s-ar putea şi întâmpla. Să te poţi juca în modul acesta cu trecutul/prezentul/viitorul... poate nu ar fi chiar aşa de rău.

Ilie Dumitrescu îşi dă cu părerea la Realitatea TV

Fostul component al echipei naţionale, Ilie Dumitrescu, va fi, începând din 2 martie, expert tactic la emisiunea Realitatea sportivă difuzată de Realitatea TV şi prezentată de Emanuel Terzian şi Cristian Geambaşu. Informaţia este confirmată şi de NewsIn (pentrru accesarea ştirii ai nevoie de abonament)."Simt nevoia să fiu cât mai aproape de fotbal şi această colaborare cu Realitatea TV îmi dă şansa să mă exprim public pe fenomenul pe care-l cunosc, îl stăpânesc şi-l iubesc cel mai mult. Experienţa de jucător şi de antrenor îmi dă posibilitatea să ofer iubitorilor de fotbal o analiză profesională pe măsura aşteptărilor lor", a declarat Ilie Dumitrescu referitor la colaborarea cu Realitatea TV.

Napred, Bregovic!

Am fost la finala românească a nEurovisionului. Mulţumesc, Bianca de la TVR. Deh, ce înseamnă să ai obrazu subţire. La mine mă refer :) Am renunţat la o zi de Timişoara ca să mai văd un concert marca Goran Bregovic şi nu regret. A fost superrrrr! Ca de obicei. Trecem peste momente de genul celor în care maistoru Bregovic îi făcea semne disperate unui sunetist că nu i se aude chitara şi acelea în care "agitatorii" din public, cei care fac semne spectatorilor când să râdă, când să aplaude şi aşa mai departe, nu aveau nicio idee ce e cu muzica sârbească. Ei, săracii, o percepeau ca pe manele. Deh, puterea obişnuinţei. Nu ai ce să le ceri. În fine. Să lăsăm rataţii în pace. Nu am să povestesc despre concert prea multe. Cine a fost curios, l-a văzut în direct pe TVR 1. Apropo de nEurovision, aş prefera să ne reprezinte Goran Bregovic, am avea reale şanse. Şi, ca de obicei, piesa câştigătoare este acuzată de plagiat. A devenit o tradiţie.

Caritate online

O idee foarte faină mi-a parvenit astăzi pe emailul de serviciu. Cineva s-a gândit să strângă bani pentru cauze nobile. Până aici, nimic deosebit. Cu toţii am fost implicaţi, într-un fel sau altul, în acte de caritate. Citiţi comunicatul de presă primit şi veţi vedea exact despre ce e vorba.

Buna ziua,
Sub sloganul “ajuta cu un singur click” incepand cu luna martie a.c. se lanseaza primul magazin online dedicat responsabilitatii sociale www.charitygift.ro.
In speranta ca veti considera ca este un proiect care merita atentie si ca la momentul lansarii – cand vom trimite un comunicat de presa - veti dori sa scrieti un material mai amplu, vreau sa va asigur ca va stam la disozitie pentru eventuale intrebari inca de pe acum la adresa office@charitygift.ro sau la telefon 0724314045.
Ne cerem scuze pentru eventuale stangacii pe care cu siguranta le veti sesiza pe site - aflat in continua actualizare. Este o actiune voluntara si ne bazam doar pe resursele (umane si de timp) de care dispunem la acesta data; si din pacate nu sunt multe.
Din acest motiv, pentru noi devine evident ca fara ajutorul dumneavoastra nu vom putea reusi sa captam atentia celor carora ne adresam si anume: societatea romaneasca
Prin cumpararea produselor expuse pe site, cumparatorul (persoana fizica sau juridica) devine automat un donator - contravaloarea produsului cumparat revine cauzei selectate anterior de acesta.
Altfel spus, vanzatorul - producatorii sau comerciantii - vor expune produsele in categoria cauzei pe care o sustin. Prin accesul la o baza de date cu organizatii vanzatorul isi alege fundatia catre care va directiona contravaloarea produselor.
La randul lui cumparatorul poate cumpara produse care deservesc cauzei pe care acesta o sustine.
Pentru incurajarea activitatilor din atelierele lucrative si pentru a oferi o solutie de autofinantare pentru fundatiile umanitare, o sectiune speciala va fi dedicata cauzelor sociale prin vanzarea obiectelor produse in cadrul atelierelor lucrative.
Acestea vor fi puse la vanzare prin intermediul site-ului www.charitygift.ro fara costuri suplimentare, urmand ca fundatiile sa primeasca integral valoarea produsului direct de la cumparator.
Ca mod de prezentare, obiectele/produsele expuse pe site vor fi insotite de o scurta descriere si detalii de contact ale fundatiei/producator/comerciantul de la care provin.
In aceasta prima etapa a dezvolatrii site-ului, expunem numai produsele a caror valoare merge integral catre fundatii – punem in legatura directa vanzatorul cu fundatia. Pentru cazul in care vanzatorul doreste sa directioneze un procent din valoarea produsului intentionam sa apelam la servicii de audit si consiliere juridica pentru a ne asigura de corectitudinea cu care se desfasoara aceasta directionare.
Va stam oricand la dispozitie pentru detalii suplimentare.
Cu deosebita consideratie,
Nicoleta Talpes
M-am gândit că nu le strică să le fac şi eu publicitate pe blog. Sper că îi ajută cu măcar un client în plus.

Alt scurt metraj de vis

Revin,. aşa cum am promis aici, cu un nou scurt metraj. Acelaşi autor, Igor Cobileanski, acelaşi stil genial. Nu mai perdem vremea cu comentarii, dilataţi-vă pupila şi priviţi aici.

Atenţie unde vă uşuraţi!

Mă plimbam zilele trecute prin oraş (Timişoara) şi am văzut o inscripţie faină de tot pe un perete. Este vorba despre o clădire de birouri situată undeva aproape de centrul Timişoarei. Cum nu plec fără camera foto la mine, am imortalizat momentul. Pe un perete lateral scrie clar, cu majuscule: "NU URINAŢ! PERICOL DE SCĂRPINARE PE SPATE!". Acuma nu am înţeles ce e cu scărpinatul pe spate. Te ia cu furnicături de la vreun cablu de înaltă tensiune sau de la paznicul clădirii, care ar putea să te prindă :) Este adevărat că nici nu am fost într-atât de curios încât să încerc...

Atenţie, nu luăm atenţii!

Cum zilele trecute am avut treabă multă cu autorităţile, am ajuns şi pe la Direcţia Financiară. Tot românul ştie că aici "atenţiile" făceau/fac parte din cotidian. Avea omu' de rezolvat o problemă cu Declaraţia 200, Declaraţia 220 sau mai ştiu eu ce alte hârţoage, dădea un telefon, cunoştea pe cineva, se rezolva cumva. Ei, bine. Lovitură de teatru! La Finanţe nu se mai primesc atenţii. Scrie pe uşă. Cu alb, pe fond roşu. Evident că nu m-am putut abţine şi am făcut o poză. Bine, am înţeles că în acel serviciu nu se primesc atenţii, dar înafara serviciului... ? Poza este mişcată, dar esenţialul se vede.

Little Blackye şi big boy Igor

De câteva zile am devenit şi fotograf de câini. M-a rugat o prietenă să-i fac câteva poze unui puiuţ de cocker, negru. Cineva, într-o acută criză de inspiraţie, cineva l-a intitulat Blackye. Este super simpatic, are numai trei luni şi o energie echivalentă cu cea dezvoltată de o bombă atomică. Am ieşit cu el în parc să îi fac câteva fotografii şi, după un sfert de oră, cu greu au ieşit câteva poze de care să fiu mulţumit.

Al doilea câine, al aceleiaşi prietene, este un ciobanesc caucazian. Big boy Igor este senzaţional. Era plictisit, dar a stat la poze mult mai bine decât mă aşteptam. E o frumuseţe de câine. Admiraţi-i! Restul de fotografii sunt pe flickr.

Filmu' cu becu'

Încep să dau link pe blog la o serie de scurt-metraje care mi-au plăcut. Nu sunt un cinefil, dar se mai întâmplă să văd filme şi să îmi placă mult. Probabil că îl ştiţi, e un film mai vechi. Din 2006, mai exact. Cu toate astea, este foarte fain şi zilele astea am pus mâna pe el. E un scurt metraj de numai opt minute. Genial. Îmi place foarte mult. "Când se stinge lumina" este intitulat şi e regizat de Igor Cobileanski. Urmează şi alte scurt metraje.

Primele impresii din concediu

Aşa cum am promis într-un post mai vechi, pun pe blog impresii şi imagini din concediu. Deocamdată, singurele imagini pe care le am sunt dintr-o berărie :) hic! Am ieşit marţi, dacă nu mă înşel, cu mai mulţi prieteni în Bierhaus, o berărăie cu iz austro-ungaro-germanic din Piaţa Unirii. Fain loc. Întâi a ajuns Mirinda, după care eu, Dan Ciurel cu prietena şi, ultimul, dar nu cu mai puţină importanţă, Bruce Lee. Cred că aţi remarcat grupul select în care mă învârt. Mirinda, Bruce Lee, branduri, nu glumă. Sunt doi foarte buni prieteni, foşti colegi de facultă. Totul a fost frumos, mai puţin fumul de ţigară. Incredibil cât fum a putut fi acolo. Pe mine ca nefumător m-a afectat foarte mult, mai cu seamă că am fost şi cam bolnav. Am tuşit ca un măgar şi, la un moment dat, nu am mai putut lupta cu lipsa de aerisire a localului şi am renunţat. Am plecat primul, ceea ce nu se întâmplă prea des. În orice caz, cu excepţia fumului de ţigară, totul a fost excelent. Urmează şi alte ieşiri, deoarece mai am de văzut mulţi prieteni. Miercuri şi joi am bolit, am stat în pat, cu ceaiuri şi medicamente, dar m-am făcut bine şi azi plec din nou la luptă! Am făcut numai câteva poze, deci am de recuperat şi din punctul acesta de vedere.

Controversă jurnalistică

Am avut aseară o controversă pe teme jurnalistice cu o colegă de breaslă. Cristina povesteşte pe blogul ei experienţa pe care a avut-o aşteptând să discute cu militarii români întorşi din Iraq. La un moment dat, Cristina scrie: "Cat timp l-am asteptat pe capitanul Cristian Canuci, am tresarit de fiecare data cand auzeam, dinspre multimea adunata in fata unitatii militare din Chisoda, cate o voce de copil strigand: "Tataa!!!". De fiecare data, am evitat sa privesc scena si i-am ocolit pe militarii respectivi. Nici macar jurnalistul din mine n-a avut tupeu sa se apropie sau macar sa deschida reportofonul si sa inregistreze ceea ce-si spuneau.". Eu i-am spus că ar fi trebuit să pornească reportofonul şi să înregistreze, discret, reacţiile militarilor şi ale celor dragi acestora la revederea după şase luni. Ar fi obţinut, pentru radioul la care lucrează, un reportaj de culoare, mai bun decât fără acele reacţii. În plus, reacţiile ar fi putut face pe unii sî se răzgândească în privinţa mersului în Iraq sau alt loc în care explodează bombe. Ea mi-a răspuns că nu va face niciodată "protevisme", dar eu nu cred că astea sunt protevisme. Cred, pur şi simplu, că reacţiile ar fi dat o valoare mai mare reportajului şi efectul ar fi fost mai mare. Atât! Disputa a rămas deschisă. Poate ne lămuriţi voi cine a avut dreptate. Aş vrea să şi argumentaţi decizia de a înregistra (atenţie!, discret, fără să bagi reportofonul sub nasul militarilor şi al familiilor acestora) sau nu acele reacţii.

ProTV vrea anticipate, TVR 1 nu

Miercuri seara, jurnalul de la ora 19.00, aceeaşi ştire. Întâi la televiziunea cu abonament, după care şi la Pro. Reporterul TVR 1 transmitea în direct de la sediul PSD de unde spune că pesedeii nu au decis dacă vor sau nu anticipate. Buuunnn. Schimb postul şi ajung la Pro TV. Aici, după vreo zece minute intră pe post ştirea despre PSD. Şi, minune mare, interviu cu Geoană care spune că nu renunţă la anticipate. Deci unde e adevărul? La TVR 1, care spune că nu au anunţat nimic sau la Pro TV, unde au difuzat interviu în care Geoană spune clar că vor anticipate. Curat murdar, coane Fănică...

Sevraj II

Se descheie de tot la fermoar. Îi este tot mai cald. Mai puţin şi ajunge la "măturoi", aşa cum îi spune el. Patru staţii. Atât. Timp să asculte vreo două - trei piese. Nu mai mult. Chilian insistă. "Destinul se-mplineşte... Aleargă răsăritul... afară-i maşina, Te cheamă norocul. Hai!... Hai calcă pedala... Ia viaţa de la capăt... Tot ce-a durut sfărâmă.... Arde ceru-n urma ta". Atenţie se-nchid uşile. Urmează staţia Semănătoarea, cu peronul pe partea dreaptă. Stă în picioare în metrou. Ca de obicei. Nu se aruncă pe scaune că la următoarea sigur urcă vreo mămăiţă cu ruj pe dinţi şi, oricum, se ridică să-i cedeze locul. Între timp revine Chirilă. "Progresăm şi uităm să fim fericiţi... Nu te mai poţi ascunde... Te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net... Viaţa este viteză".
Iese de la metrou. Traversează parcul, are Garsoniera Poporului în dreapta. Traversează pe la semafor. Tot timpul are noroc să fie verde pentru pietoni. Parcă e cu senzori. "Fericire când îţi aminteşti... Fericire când dormi tu la ea... Fericire e când tatăl tău... Te invită la el în birou Fericiţi... fericiţi...". Mai are puţin. Îşi aminteşte că jumătate din membrii Consiliului nu au ce să caute acolo. Sunt cadavre vii. Ultima piesă e tot Vama. "Nu ştiu cum să vă spun, dar mi-e rău dor de mare... Mii de corturi... mii de sticle, mii de inimi osândite... Trebuie să ajung pe-o terasă la mareeeee... Să m-aştepţi pe nisip, fată arsă de soare... Să mă-nveţi să iubesc... O gagică 'şi-ascunde fericirea-n nisip... Te salvez de pe-o terasă... Două ore eşti mireasăăă... Vino să visăm sub apă... Trebuie să ajung pe-o terasă la mareeeee... Să-mi pierd vremea pe plajă... Să mă-mbăt şi să cânt". Gata. A ajuns. Îl salută zâmbind pe poliţistul de la intrare. Poliţistul îi întoarce zâmbetul. E un tip amabil. De treabă. Cheamă liftul. Nu e singurul. O doamnă urcă un etaj. Se întreabă dacă nu era mai simplu să meargă pe scări. Ajungea mai repede şi mai cheltuia din excesuuuuullll de calorii. Treaba ei. 2, 3, 4, 5, 6. Gata. Acum chiar a ajuns. "Ajungi în faţa uşii, dar nu poţi intra...". Gata. Pentru câteva ore nu mai ascultă decât ce spun unii cu o putere cu care nu ştiu ce să facă. Intră în sală. E fără cinci, dar niciun consilier. Până la şi un sfert, când începe şedinţa de obicei, mai e ceva. Îi salută pe toţi. Zâmbeşte. Ocupă locul pe care stă de obicei. Scoate laptopu. Îl deschide. Introduce parola. Ce ironie e şi parola asta. Exprimă ceva care lui nu-i place. Îl deprimă chiar. El vrea să viseze. El chiar visează. La mare, la soare, la plajă, la scoici, la valuri, la EA. Instalează Zapp-ul. Schimbă o vorbă cu colega de la concurenţă. Apare primul consilier. Vorbeşte la telefon. Mai apare unul. Şi încă unul. E aproape şi un sfert. Se strâng aproape zoţi. Cineva vine "direct la sală", spune secretara. Primul pe ordinea de zi e zero teve. Apropo. Îşi aminteşte un banc. O întreabă pe colega de la concurenţă: "Ştii ce e ProTV-ul?". "Nu", spune foarte frumoasa-i colegă. "Un OTV cu PR", îi răspunde. Râd amândoi. Un zâmbet de la ea echilibrează două zile de lucru. Acum îşi văd de treabă. Ciulesc urechile să înţeleagă ce se mai întâmplă în audiovizual... Restul sunt sancţiuni. Ale Consiliului. Ale vieţii.

Sevraj I

Aaaaaaaaaaa, eu sunt mai tare ca sabia lui Zorro! Naşpa. e telefonul. Ba nu, e dimineaţă. Telefonul doar spune asta în felul lui. Mulţi contribuabili şi-ar dori să se trezească după 8 să meargă la lucru. Face ochii mari. Urmează ritualul zilnic. Se mişcă din pat. Baie. Urinează. Se spală pe mâini, pe faţă, pe dinţi. Urmează bucătăria. Scoate espressorul din dulap. Îl spală. Apă, cafea, aprinde aragazul, pune espressorul. Făureşte un sandwich sau ceva de furajat pentru la lucru. Nu ocoleşte nici micul dejun. Pâine, ouă, şuncă, caşvacal şi ce s-o mai nimeri. Între timp s-a făcut şi cafeaua. O toarnă în cană, pune espressorul în chiuvetă. Lasă nişte apă rece. Mănâncă. Ba nu. Îşi ia cafeaua şi micul dejun şi se întoarce în pat. Ia micul dejun în timp ce are primul contact cu lumea externă şi îşi face un upgrade la realitate. Ştiri, o emisiune matinală cu doi băieţi simpatici, Răzvan şi Dani, o blondă inteligentă cam cât o veioză şi care trăieşte cu un interlop în viaţa de zi cu zi. E un trofeu bun pentru unu din lista de mess a lui Poponeţ. Asta în cazul în care Poponeţ folosete mess-ul. Între timp şi-a făcut silicon valley în sutien. O prefera fără, dar nu l-a întrebat. Ar vrea să mai stea în pat, după care să-şi ia aparatul foto şi să pornească aiurea-n marele oraş. Mogulul lui nu e de acord. Aşa că termină micul dejun, cafeaua, se îmbracă, se spală pe dinţi, se încalţă, îşi aruncă în spate geanta cu laptopul de scârbici şi porneşte în junglă. Primul contact cu exteriorul e neprietenos. E frig. Termometrului îi dă cu minus. Între timp a ieşit pe poartă, îşi bagă căştile în urechi, dă drumul la playerul din telefon şi păşeşte. Rapid. Tot mai rapid. Acum a intrat de-a binelea în ziua de lucru. Îl salvează Chilian cu Cântecul lui Tănase. Îl ştie prea bine, l-a ascultat de sute de ori, dar tot îi face ziua frumoasă. Urmează Vama. Chirilă e cool. Chirilă e un spirit. Ca şi Chilian. "Eu ţi-am alergat prin vene... N-ai ştiut să tragi de sfori... Am căzut de mii de ori. Să fac dragoste cu ploaia... Să fac dragoste cu vântul... Liniştea va curge-n mineeeeee". A ajuns la colţul străzii. Maşini, tramvai, autobuze, camioane. Zgomot. Mult zgomot. Traversează pe la trecerea de pietoni şi merge mai departe. V-am spus, Chirilă e cool. "Vrei să rămân pe tocuri... Vrei să mă lipesc uşor de zid... Spune-mi că sunt târfă... Spune-mi tot ce ei nu-i spui... Curvele sun triste mereu ... De mii de ani dimineaţa e greu". Un bou claxonează şi înjură. Alt bou îi răspunde pe măsură. Nişte puştoaice merg la şcoală. Cel puţin aparent. După cum sunt îmbrăcate, îi vine să le întrebe de tarif. Dar e om serios. Mărgineanu îi invadează urechile şi creierul. "Ce nasoală eşti, ce nasoală eşti... Să-mi dai banii cu căciula... Să-mi dai banii cu lopata... ". Bietele curve. Au ajuns să nu le mai vrea lumea nici pe bani. Merge repede. Tot mai repede. Nu mai e aşa frig. Geaca îi ţine cald. Deschide fermoarul pe jumate. V-am spus. Chilian e cool. "Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind... Chiar dacă nu-nţelegi cum s-a-ntâmplat... Ce mult te-a iubit... Ce mult te-a iubit". Căcat, îşi spune. Dacă îl iubea, acum era cu el. Nu îl ocolea. La ce folos toate drumurile alea în care alergau spre mare vinerea seara sau sâmbăta dimineaţa. Erau unul. Simţeau la fel. Acum sunt doi străini. Unul suferă. Celălalt îşi vede de-ale lui. "Chiar dacă nu mai crede... Chiar dacă nu mai ştie unde eşti... Chiar dacă o mai vezi trecând... Ce mult te-a iubit". Pe dracu, Trebuia să fie lângă el. Trebuia să serbeze un an împreună. Cu "vinuţ, dragoste, Vama, Chilian, nisip, scoici, valuri". Ieri a fost 5 februarie. Ieri a fost un an. Contază? Acum nu. E trist.
LATER EDIT
Am decis să împart în două acest text deoarece unitar ar fi fost prea lung şi risca să plictisească. Partea a doua zilele acestea. Azi, mâine, cine ştie?

Prieteni, fotografii, puiuţul meu, beri, cafele... acasă

Prieteni, fotografii, puiuţul meu, beri, cafele, cam asta mă aşteaptă în următoarele două săptămâni. Mi-am luat concediu şi, de sâmbătă, sunt acasă. Adică la Timişoara. Aici e casa mea. Bucureştiul este doar locul în care, temporar sau definitiv, habar nu am, lucrez. Urmează o perioadă de relaxare. Adio email de serviciu, adio flux de ştiri, adio stresul de a da primul informaţia şi tot ceea ce înseamnă munca de jurnalist.
Probabil că şi activitatea de blogger va fi mai relaxata. Voi povesti câte ceva din ce fac la Timişoara şi pe blog. Am să pun şi câteva fotografii, căci de camera foto nu mă dezlipesc. A devenit prelungirea mea. Gata, am plecat. Am treabă să mă întâlnesc cu prietenii. Cheers :)

Cum îi "face" o blondă pe nişte bieţi bărbaţi

Priviţi un clip în care o blondă dotată îi învârte pe nişte bieţi bărbaţi cam cum îşi învârtea Arabbela inelul fermecat pe deget. Fetelor, este cu dedicaţie pentru voi. Ultimul este cel mai tare. Săracul, nu s-a putut abţine...

Cum 30 de lei pot valora 34,5

Afirmaţia din titlu este cât se poate de valabilă şi demonstrabilă. Nu, nu este vorba despre niciun trucaj, nicio afacere de tipul Caritas sau alte piramide financiare miraculoase. Să trecem la explicaţii. Mi-am făcut, în 4 februarie, abonament RATB pe linia 41. Cel puţin aşa am crezut, că e pe lina 41. Azi dimineaţă eram în tramvaiul 41 şi veneam spre job. Vine contolul, îi dau liniştit cartela, o verifică şi îmi spune că nu e în regulă. Nu îmi venea să cred. Cum adică nu este în regulă, din moment ce mi-am făcut tabonament pe linia 41, pe o lună, în urmă cu numai câteva zile? Tipul a apropiat încă o dată cardul de aparat şi mi-a arătat. Avea dreptate. Vaca aia cu cabină de la chioşcul RATB îmi făcuse abonament pe linia 335, deşi eu cerusem pe linia 41! Discuţii, încercări de a-i convinge pe controlori, explicaţii, jena faţă de ceilalţi călători etc. Tot tacâmul. În fine. Am ajuns la capătul liniei, în Piaţa Presei, am coborât şi le-am mai explicat de cîteva ori că eu am nevoie de abonament pe linia 41, nu pe 335 şi că e o greşeală a unei angajate RATB. Pe de altă parte, controlorii aveau dreptate. M-au găsit pe linia 41 cu abonament pe altă linie, ceea ce constituie fraudă. Norocul meu că m-au crezut pe cuvânt, că m-au văzut om serios:) Si tot controlorii au avut o idee bună. Deh, li se mai întâmplă şi lor. Mi-au recomandat să merg la chioşcurile RATB din Piaţa Presei şi să încerc să schimb abonamentul. Am mers şi, spre surprinderea mea, chiar s-a putut. A trebuit să plătesc o diferenţă de 4,5 lei, deşi nu mi-a fost prelungită perioada de valabilitate a abonamentului, dar s-a rezolvat. Astfel, 30 de lei egal 34,5 lei. Aţi văzut că nu e niciun trucaj?

Hurezeanu, Dinescu, Ursu, Buşcu şi Turcescu fac parte din Consiliul Editorial de la "Cotidianul"

Jurnaliştii Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu, Adrian Ursu, Doru Buşcu şi Robert Turcescu fac parte din Consiliul Editorial al ziarului "Cotidianul", şi vor avea, în principal, rolul de a propune şi susţine public proiecte editoriale şi de a promova subiectele generate de ziar în dezbateri publice, anunţă un comunicat al cotidianului.
Comunicatul citat mai precizează că: "Functia de director editorial Cotidianul ii revine lui Doru Buscu. Functia de redactor-sef va fi detinuta, ca si pana acum, de Mihnea Maruta, cel care a condus intreaga campanie editoriala de relansare a ziarului, demarata impreuna cu Robert Turcescu in luna mai a anului trecut".
După săptămâni întregi de discuţii, zvonuri, nume din componenţa consiliului schimbate, conducerea trustului Realitatea - Caţavencu a stabilit compnenţa acestui consiliu de capete luminate. Mircea Dinescu a apărut doar în ultima perioadă în zvonurile referitoare la acest Sfat al Bătrânilor.

Hurezeanu şi-a anunţat, oficial, demisia de la România liberă

Emil Hurezeanu şi-a anunţat, în mod oficial, demisia din funcţa de director editorial al cotidianului România liberă, potrivit unor surse din interiorul redacţiei.

Potrivit aceloraşi surse, funcţia de director editorial va fi preluată, temporar, de actualul redactor-şef al publicaţiei, Dan Cristian Turturică. Hurezeanu va face parte din boardul editorial al ziarului Cotidianul.

Mura Frânculescu este favorită la şefia ştirilor TVR

Mura Frânculescu, cea care în 2005 sau 2006 a picat "cu succes" la concursul de editor general al ştirilor din televiziunea publică, este favorită pentru câştigarea postului de şef al Departamentului Ştiri din cadrul Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport din TVR, potrivit unor surse din televiziunea publică. Actualul director interimar al Departamentului Ştiri, Mădălina Rădulescu, numit în funcţie de către preşedintele-director general al SRTv, Alexandru Sassu, în data de 16 octombrie 2007, odată cu restructurarea organigramei TVR, nu candidează. Comisia se întruneşte la ora 13.00 la sediul televiziunii publice.

Fortuna a bătut potenţa... la fotbal

Am primit azi un comunicat de presă care s-ar putea să fie mai interesant pentru femei decât pentru bărbaţi. Este vorba despre o echipă de fotbal din divizia "minus infinit" din judeţul Timiş, Fortuna Covaci, care a bătut echipa de potenţi de la Top Alumino, asta după ce s-a întors din cantonamentul de la Căciulata. Interesante efecte a avut stagiul de pregătire din respectiva staţiune. Ia citiţi ce spune comunicatul cu pricina:

Sâmbătă, pe terenul de lângă aeroportul din Timişoara, Fortuna Covaci a susţinut primul amical de după revenirea din cantonamentul de la Căciulata. Adversar a fost Top Alumino Timişoara, cea mai potentă grupare din Liga a IV-a Timiş, candidată la promovarea în Liga a III-a (ocupă locul 3 la finalul turului), echipă antrenată de Florin Bugar. Meciul s-a încheiat cu victoria Fortunei, scor 2-1, ambele goluri ale învingătorilor aparţinând lui Octavian Drăghici, vârful transferat în această iarnă de la UMT, jucător care a marcat exact 50 goluri în ultimele două sezoane şi jumătate ale Ligii a III-a. Top Alumino a înscris golul spre final, la 0-2. Miercuri, tot la Timişoara, Fortuna va juca un nou amical, cu FC Bihor II, echipă din seria a VI-a a Ligii a III-a.

How MTV Romania gains 700 – 1500 euro for a film-making in a club

Well-informed MTV Romania inside sources say that for some broadcasts the publicity is not really made on invoices. O. Zara is an example. O. Zara goes to club x, where he „makes peace” with the owner for 700-1500 euro. The amount in negotiated, for club to club. The dude already got a „name”. The club owners know how it’s done. They have a low cost and the black money goes around faster then the devil’s eyes. O. Zara does not take all the money. The station manager takes a part of the money; the cameraman takes 1,5-2 million lei. Even with this, the „show host” remains with 200-300 euro. It’s not bad, isn’t it? This is for only one show. O. Zara took the cash, and the MTV took... the fine, because the guys from the CNA (Romanian National Council for Radio and TV Broadcast) realize there is was „screen publicity” and give MTV Romania a fine. Now, MTV is part of Media Pro, and there are signs that things are going to change and that publicity will be „clean”. We shall see! There is a rumor that Costi Ioniţă is looking for O. Zara to take him to Party TV for the same „operations skills”. If things will change at MTV, O. Zara probably won’t say no.
PS: Thanx to "Avalansa" for translation

Bălăceanu-Stolnici şi Adrian Severin au pierdut "Ziua"

Constantin Bălăceanu-Stolnici, Adrian Severin şi alţi cinci editorialişti colaboratori nu mai scriu în "Ziua". Cel pe care Sorin Roşca Stănescu l-a lăsat şef de trib la ziar, publisherul Mihai Pâlşu, spune că ziarul a renunţat la aceste colaborări din motive economice şi că decizia aparţine corpului editorial în frunte cu redactorul-şef Adi Pătruşcă. Lista completă de editorialişti colaboratori la a căror servicii s-a renunţat îi cuprinde pe Constantin Bălăceanu Stolnici, Adrian Severin, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Roxana Iordache, Ion Spânu şi Şerban Orescu. SRS a anunţat în data de 25 ianuarie că se retrage de la conducerea ziarului, însă va rămâne preşedinte fondator şi editorialist, iar conducerea va fi asigurată de Adrian Pătruşcă şi Mihai Pâlşu. SRS mai spune şi că nu se implică în niciun fel în politica editorială a publicaţiei, nici măcar la nivel consultativ.

Joaquin Cortes reloaded

Sexosul dansator de flamenco, Joaquin Cortes, revine în Bucureşti. În 7 martie, la Sala Palatului, mii de femei îi vor pune din nou bretelele de la sutien la picioare. Aveţi aici on videosclipici în care dănţuie cu Jennifer Lopez.