GSP TV ne crede proştii campionatului

Ia ascultaţi aici ce proşti ne cred şmecherii de la GSP TV. Au difuzat imagini dintr-un meci de fotbal, nici nu contează care, atenţie: DIN GREŞEALĂ! Nu-i aşa că suntem proşti şi credem? Trist este că membrii CNA chiar sunt proşti şi i-au crezut sau s-au făcut că îi cred. Singura pedeapsă primită de GSP TV a fost o somaţie publică, adică o scrisoare şi obligativitatea de a prezenta câteva secunde pe ecran un text. Directorul general al Antena 1, Dan Matiescu, a recunoscut această greşeală, însă i-a rugat pe membrii CNA să ţină cont de faptul că acest lucru nu a fost făcut intenţionat şi, de asemenea, să ţină cont şi de faptul că TVR nu a fost prejudiciat, având în vedere că meciul a fost difuzat la o oră la care audienţa a fost zero. Matiescu a spus că GSP TV a avut dreptul să transmită în direct acest meci, însă nu a avut voie să difuzeze secvenţe ulterioare desfăşurării meciului. României a învins cu 5-0 Lituania, într-un meci din preliminariile Campionatului European de fotbal pentru juniori U-17.
LATER EDIT: S-a aflat cine a rupt fotografiile. Ia ascultaţi aici ce am primit pe grupul de fotografie: firma de curatenie a dat jos fotografiile, ciudat este ca numai fotografiile, alte afise, jegoase si rupte, ramanand la locul lor.
Rămâne cum am stabilit mai sus.

ANTI ROMÂNIA!!!

Vă previn încă de la primele cuvinte că acesta este un mesaj dur, fără menajamente pentru tot ceea ce înseamnă România şi românism. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt român - ortodox şi nu am pic de sânge unguresc sau de altă naţionalitate, din păcate. Asta ca să nu se gândească cineva la influenţe iredentiste sau de alt fel. După cum ştiţi, fac fotografie. Uneori mai bună, alteori mai proastă, cum mă pricep. Din când în când, o mai şi expun. Alături de colegii din grupul de fotografie de pe yahoo ne mai băgăm şi noi în seamă, prin canale, că aşa se poartă unii dintre cei care ar trebui să treacă pe lângă fotografii măcar, dacă nu vor să le privească. Aşadar, din când în când, expunem la metrou. Aşa s-a întâmplat şi sâmbătă, când Marea Stână, că altceva nu este Bucureştiul, a serbat 549 de ani de la prima atestare documentară. Satana ne pune să cheltuim timp şi bani, că pasiunea nu o mai punem la socoteală, pentru a ne expune fotografiile. În ţara asta de căcat, în lătura asta de Românie, în afară de a da cu toporu în capul celorlalţi, de a asculta manele la maxim, de a vandaliza tot ce ne iese în cale, de a-i agresa pe ceilalţi şi de a face orice rău posibil, nu se poate face altceva. Am vernisat expoziţia sâmbătă la ora 18.00 şi luni dimineaţa, pe la ora 6.00, am semnale că încă mai existau cele 20 de fotografii. Până la ora 11.00 când am trecut pe acolo nu mai era nicio lucrare. TOATE au fost rupte. M-am enervate atât de tare când am văzut asta încât nici nu am mai putut să citesc. Am băgat cartea în geantă şi am avut nevoie de câteva ore să mă calmez. Nu este prima dată când se întâmplă asta. Din prima serie de fotografii de la Dristor 1 nu ştiu dacă a mai rămas vreuna ne ruptă. Din a doua serie au fost vandalizate câteva, iar din a treia serie nu ştiu dacă a fost distrusă vreuna. Să revenim la oile, vacile, maimuţele şi piţipoancele noaste. Luni, când m-am întors de la redacţie, m-am abătut pe la biroul miliţienilor din staţia de metrou Piaţa Victoriei. După primele schimburi de replici mi-am dat seama că viaţa a fost extrem de dură cu unii, cum ar fi miliţienii. Să nu vă mai luaţi de bietul e-Vanghelie. E trist, dar nu singurul. Nici miliţienii nu sunt mai prejos. Reproduc din discursul miliţianului cu care am vorbit: “care este, care noi nu ni s-a spus să păzim şi afişele alea, cum ar veni. Uitaţi, afişul ăla de pe stâlp, care se vede de aici, ne mai uităm la el. De afişele alea nu ne-a spus nimeni de ele. Nu sunt în grija noastră”. Evident că mi-am pierdut orice nădejde că pot purta un dialog cu gărcicu’. Am mers împreună pe peron şi i-am arătat unde au fost 20 de fotografii. A spus că a mai fost unul dintre colegi pe acolo şi că l-au trimis la Piaţa Unirii, unde o fi Manhattanul miliţiei, probabil. Individu mi-a mai şi spus că, pe lângă miliţie, mai sunt şi nişte firme private însărcinate cu paza staţiilor de metrou, nu doar a metrourilor. Contează? De fapt, în jegu ăsta de lătură numită România nu contează decât câţi bani ai şi cât de şmecher te dai. Subcultura a pus stăpânire pe tot. Intenţionez să fac un experiment. Printez zece fotografii făcute de mine şi le lipesc pe pereţi într-un grajd populat cu vaci şi boi, să văd cât rezistă. O altă idee ar fi să fac o expoziţie într-un sat îndepărtat de Marea Stână. Să vedem dacă există vreo diferenţă între primatele care trăiesc în Marea Stână şi ţăranii care trăiesc într-un sat. Pentru ţara asta există o singură şansă: aruncată în aer, o săptămână foc de napalm, ras 10 metri sub pământ, repopulată cu suedezi şi norvegieni şi reconstruită din temelii. Altă variantă nu există! Vă rog să mă înjuraţi şi pe mine ca şi pe Sabin Gherman, semnatarul textului „M-am săturat de România”. Dacă vreţi şi alte motive pentru care m-am săturat de căcatu ăsta de ţară, luaţi de aici: Năstase, Iliescu, Băsescu, Hrebenciuc, Remeş, Mitică, Mircea Sandu, Piţurcă, Iorgulescu, Prunea, Lupescu, Becali, Borcea, Minune. Şi lista este deschisă. Vă invit să o completaţi: LATER EDIT: înregistrarea unei ştiri difuzate pe Radio România Cultural.

Cum mai marcam noi cu creionul Timişoara, Sibiul, Braşovul, Baia Mare sau Constanţa prin şcoala generală... Vă mai amintiţi de hărţile acelea cu gaură în dreptul oraşelor? Erau din plastic şi costau foarte puţin. Fiecare avea una. Îmi amintesc că o mai şi aruncam prin clasă, ca pe cercul de frisby. Cum mai marcam noi conturul .ro cu creionul. Ce naşpa era când mişcam harta şi trebuia să refacem sau să ştergem cu guma urma de creion. Offf, ce amintiri frumoase. Probabil că vă întrebaţi ce m-a apucat, ce m-a făcut să scriu despre acea hartă. Ei bine, am revăzut harta aia ieftină din plastic într-un loc în care nici nu visaţi. Eram la un party în Hard Rock Cafe, invitat de Prima TV, când a apărut o colegă de trust cu o pungă din plastic din care se întrezărea o hartă dinasta. Evident că i-am cerut-o să îi fac câteva poze. Aşa mi-am amintit de cordeluţă, matricolă, harta din plastic şi ce mare şi agăţată de un suport la tablă, la care am învăţat geografia .ro şi a lumii, şi de multe altele. Hai să vedem de ce îşi mai aminteşte fiecare dintre voi din şcoala generală. Scrieţi măcar două-trei obiecte de care vă amintiţi. Sau spuneţi o poveste.

Ne vedem în Victoriei

Lumeee, lumeee... coborâm din nou la metrou să ne expunem. De data asta ajungem mai în centru, adică pe peronul de la Victoriei, direcţia de mers spre Romană. De această dată, tema este "Dambovita apa dulce, cin' te bea nu se mai duce....", ca să citez exact titlul de pe afiş. Expoziţia este legată de numărul 20. 20 de fotografi, 20 de lucrări, 20 septembrie - 03 octombrie este perioada, 20 septembrie ziua Bucurestiului. Anul acesta se implinesc 549 de ani de la prima atestare documentara a orasului, in perioada lui Vlad Tepes. Vernisăm sambăta 20 septembrie, spre înserat, adică la ora 18.00, şi vă aşteptăm cu drag.

Alt burlac Hara predă armura

No, dragi prieteni, aflu că încă un membru Hara renunţă la burlăcie. După Iulian, care a şi ieşit din trupă între timp, solistul trupei, Flavius, şi-a luat inima în dinţi şi inelul în mână (cât să-l pună pe degetul alesei :)). Le doresc, lui şi Mirelei, fericire fără margini. Cei doi au deja o mlădiţă, cum scrie în invitaţie, pe Sofia - Maria. Evenimentul se petrece în frumoasa cetate a Sighişoarei. Restul scrie în invitaţia de nuntă, care are un text foarte fain: "Lume, lume, să ştie tot natul!!După ceasuri, leaturi, veacuri de straşnikă iubire, io, Flavius von Hara, demn urmaş al familiei Buzilă Dumitru şi Mărioara, hotărâtu’m’am fără îndoială, laolaltă cu mlădiţa Sofia-Maria, chipeşul Ştefan şi neamul nostru îndestulat, să mă însoţesc în lumea asta cu frumoasa mea Mirela, fiica familiei Girea Aristotel şi Irina, prin legământ de cununie! Bucuroşi am fi să vă alăturaţi alaiului din a VI-a zi a lui Răpciune în Cetatea Sighişoarei unde, către ceasul al XVI-lea, rosti’vom DA la Sfatul Popular, apoi cu credinţa în faţa lui Dumnezeu la Biserica Veche din Corneşti, în ceasul al XVII-lea! Mare ospăţ va urma, cu vinuri alese, bucate din străbuni, muzici cu menestreli vestiţi şi dansuri până la cântatul cocoşului în Crama Veche a Cetăţii! Pentru a se săvârşi toate acestea noi I-am rugat şi I-am numit pe nobilii Lăcrămioara şi Gheorghe Păcurar şi Monica şi Paul Szekely să ne încununeze şi domniilor voastre să vă vestească şi să atârne pecete. Am zis! Flavius şi Mirela".